ALCOOLISMUL – EXISTĂ TOTUŞI SPERANŢĂ ! partea a III-a

Reporter:
Sugestia psihologiei laice de a căuta ajutorul în noi înşine este ca un fel de prăbuşire spre interior. Creştinismul spune că DOAR Dumnezeu ne poate ridica din mocirlă.

Dr.Radu Vraşti, medic psihiatru:
Alcoolicul se prăbuşeşte înspre sine însuşi, dar nu mai găseşte nimic nici acolo. El este un om extraordinar de singur.

Reporter:
Dragi prieteni, credeţi că EXISTĂ VREO ŞANSĂ CA VIAŢA DUMNEAVOASTRĂ SĂ SE SCHIMBE, SAU CONSIDERAŢI CĂ E PREA TÂRZIU PENTRU ACEASTA?
N-are sens să vorbim despre alcool - ştim ce face alcoolul. Am văzut ce este alcoolismul, care sunt efectele acestuia, dar am văzut şi vieţi schimbate de puterea lui Dumnezeu.
În ultima parte a acestui documentar vă invit să aflăm câteva răspunsuri posibile la următoarele întrebări: Se mai poate schimba ceva? Mai poate fi schimbată viaţa de puterea lui Dumnezeu sau este destinată să rămână sub apăsarea păcatului?

Membru AAA:
Voiam să încetez să mai beau, pentru că mi-am dat seama că este o problemă gravă şi că n-o pot rezolva. Dar n-am reuşit şi n-am găsit nici o soluţie.

Elena Iacoban:
Eram foarte tânără când am început să beau. Şi băutura aceasta n-a fost ceva consumat doar ocazional, ci începuse deja să-mi placă să beau. Şi plăcându-mi aşa de mult, am băut. Devenise deja o obişnuinţă pentru mine. Când aveam băutură, îmi plăcea.

Membru Asociaţia Alcoolicilor Anonimi AAA:
Am început consumul abuziv de alcool pe vremea când eram stagiar. Am lucrat trei ani în sudul Olteniei şi acolo am început consumul abuziv, cu „zaibăr”.

Reporter:
După începerea consumului abuziv de alcool, ce se mai poate face din punct de vedere medical?

Dr.2, medic psihiatru:
Se face o trecere în revistă a personalităţii pacientului respectiv, cu ajutorul terapeuţilor - psihiatri, psihologi, consultanţi în probleme de alcoolism etc., care ajută pacientul să-şi identifice acele defecte de caracter sau slăbiciuni care se află în spatele consumului abuziv de alcool.
De pildă, tulburări afective cum este imaturitatea emoţională, labilitatea emoţională, pierderea controlului asupra mâniei, faptul de a fi dominat de frică sau de autocompătimire, precum şi tulburări la nivel de cunoaştere, idei care nu mai funcţionează în prezent, care nu-l mai ajută să se adapteze. Apoi prejudecăţi, cum ar fi prejudecata că un pahar n-are cum să-ţi strice.
Dimpotrivă, acel prim pahar este cel care duce la recădere. Dar foarte puţini alcoolici ajung să conştientizeze acest lucru sau să-l afle de la un terapeut.

Preot Marius Ioana, Biserica Ortodoxă:
Cei care zac în acest păcat pot să-şi pericliteze mântuirea. La fel ca şi desfrânarea şi alte patimi, şi patima aceasta a alcoolului poate să-i îndepărteze pe fii de Împărăţia lui Dumnezeu.
Prin creştinism, Dumnezeu ne-a arătat care este scopul nostru aici pe pământ, care este valoarea vieţii aici pe pământ şi care este valoarea noastră dincolo de viaţa aceasta.

Reporter:
Ce metode inedite aţi folosit pentru a face rost de alcool? 

Pacient 1 - Spitalul de psihiatrie:
Fiind şofer în armată, mergeam cu maşina şi făceam curse în ţară, cu armata. Aşa am ajuns să vând motorină şi benzină prin sate, contra alcool.
Bine, adevărul este că la volan niciodată n-am consumat.... Ba da, de două ori.... Dar am avut noroc că nu m-au prins şi n-am făcut accident, că altfel poate nu eram aici, eram în altă parte.
Apoi am lucrat la o firmă. Firma aceea a fost desfiinţată juridic şi dintre toţi cei din atelierul în care am lucrat, a mai rămas unul singur, care păzeşte şi pune sigiliul. Şi-am fost trimis în şomaj. Ei, când am fost trimis în şomaj, m-am gândit: „La vârsta mea, cine te mai angajează şi mai ales în meseria pe care o am?”.
Şi atunci, în loc să gândesc lucid, a început să intre spaima asta în mine: „Ce se va întâmpla?”.
Atunci m-am gândit să o termin cu viaţa, că simţeam că începuse să mă înţepe pe la ficat... nişte treburi, şi vorbitul acesta de unul singur, şi gesturi necontrolate... atunci mi-am spus că nu se mai poate.
M-am gândit că acum, fiind în şomaj, dacă reuşesc totuşi să mă angajez undeva şi află cineva că am fost la psihiatrie, o să-mi dea înapoi Cartea de muncă şi o să-mi spună: „Du-te ‘la altă masă’ , că mai avem încă vreo 100 în faţa porţii, care vor să lucreze!”.

Reporter:
Domnule doctor, ce părere aveţi despre sistemul de justificări al alcoolicilor?

Dr.Radu Vraşti, medic psihiatru:
Îmi pare foarte rău că trebuie să fiu un pic cinic. Astea-s alibiuri, pur şi simplu sunt alibiuri. El, alcoolicul, este foarte mare specialist în a descoperi şi a fabrica nenumărate motive pentru a-şi justifica consumul de alcool. Sigur că el merită toată compasiunea noastră şi toată dragostea noastră.
Dar, pe de altă parte, după părerea mea, chiar primul pas pentru a intra într-o relaţie terapeutică cu un astfel de individ, este să îl faci să înţeleagă că este vorba de slăbiciunea lui, de slăbiciunea lui caracterială, de lipsa lui chiar de onestitate în modul de a-şi interpreta consumul şi abuzul de alcool, pentru că fără această premiză el nu o să-şi găsească nici o resursă internă de a se stăpâni sau de a porni pe un alt drum.
Trebuie să ştim că jumătate din toată cantitatea de alcool produsă în lume este băută de doar 10% din populaţia globului. Aşadar, să nu ne închipuim că cealaltă jumătate nu au avut sau nu au trecut prin situaţii în care să se simtă singuri sau neajutoraţi. Dar totuşi n-au apelat la droguri, n-au apelat la alcool.

Reporter:
Care este pragul care duce la pierderea libertăţii de a se abţine de la alcool, la pierderea controlului?

Dr.Radu Vraşti, medic psihiatru:
Acesta este un lucru esenţial. Când oamenii de ştiinţă au încercat să răspundă la întrebările: „Care este nucleul alcoolismului? Ce-l deosebeşte pe un om care consumă de unul care nu consumă?”, atunci toată lumea a ajuns, în privinţa aceasta, la un numitor comun.
Nucleul alcoolismului este pierderea capacităţii de a controla consumul. O dată început consumul, chiar dacă persoana respectivă nu este neapărat un alcoolic, ci un om care este pe cale să devină alcoolic, el n-are capacitatea de a se opri. Aceasta se numeşte pierderea controlului.
El pierde controlul în momentul în care trebuie să se oprească şi îşi pierde capacitatea de a controla sentimentele pe care alcoolul le generează, efectele pozitive, în prima fază.
El vrea mai mult. Se numeşte „lubrifiat social”, adică te simţi foarte bine social, începi să vorbeşti, eşti vorbăreţ, eşti deschis. Ei, el vrea să fie şi mai vorbăreţ şi mai deschis. N-are capacitatea de a se autocontrola.

Membru AAA:
Ştiam că a doua zi dimineaţa iarăşi am nevoie de băutură. Ajunsesem să beau de unul singur, pentru că nu doream să las un pahar sau să împart cu cineva, deoarece îmi era teamă că nu-mi ajunge mie.
Aşa am ajuns la un moment dat să mă trezesc dimineaţa că - pe principiul „cui pe cui se scoate” - trebuie să „mă dreg” cu un pahar.
Şi am ajuns la nevoia ca dimineaţa, primul lucru pe care îl făceam nu era să beau un pahar cu apă sau să mă duc să mă spăl pe dinţi, ci să iau băutura, cu gândul ca o să mă dreg şi după aceea totul va fi în ordine.

Directorul Penitenciarului Timişoara, Ioan Băla:
Din punct de vedere statistic, cele mai numeroase sunt infracţiunile de furt. O bună parte dintre acestea au şi conotaţii economice şi sociale. Printre acestea din urmă aş putea să menţionez dependenţa de alcool.
Nevoia de a-şi procura şi de a consuma zilnic alcool acţionează în detrimentul alimentaţiei zilnice, în detrimentul hranei şi îmbrăcămintei pentru copii, pentru familie.
Este o situaţie care se repercutează negativ asupra nivelului de pregătire, asupra stării de sănătate atât fizică, cât şi mintală a copiilor.
Apoi relaţiile conjugale degenerează în urma certurilor declanşate pe fondul consumului de alcool. Efectiv se ajunge la situaţii de divorţ.
Prin imposibilitatea asigurării mijloacelor materiale şi datorită stării tensionale create de alcoolic, fie el soţ sau


soţie, apar aceste fricţiuni care se repercutează, cel mai adesea în formă gravă, asupra copiilor.

Pacient 1 - Spitalul de psihiatrie:
Am trecut prin abstinenţă şi am trecut prin beţii crunte. Acum ştiu cum este mai bine şi cum este mai rău.
În ideea aceasta vreau să le sugerez celor care sunt părinţi alcoolici să facă în aşa fel încât să nu-i vadă copiii. Să nu se certe pentru băutură şi să nu vină beţi acasă.
În loc să vin acasă la ora 6 beat, mai bine mă plimb până la ora 10-11, când ştiu că ei dorm, şi mă culc atunci, ca să nu mă vadă cum arăt.
Copiii mei sunt mari, sunt la liceu, şi ce să înveţe de la mine? Ce să le spun: „Băi, fraiere, tu să nu consumi alcool”... iar eu sunt cu sticla lângă mine...?
Am ajuns de multe ori să-mi ascund sticlele nu ştiu pe unde, ca să nu le găsească cei din familie.

Reporter:
Ce s-ar putea face pentru tratamentul preventiv al alcoolismului?

Dr.2, medic psihiatru:
Tratamentul preventiv în cazul alcoolismului ar trebui să înceapă din primii ani de educaţie elementară. Sunt ţări în care există programe de educaţie şi de tratament al alcoolismului şi al dependenţei de droguri. Acolo fiecare îşi ştie partea lui de obligaţii şi de responsabilităţi.
De pildă, în privinţa prevenirii alcoolismului, principala responsabilitate ar ţine de Ministerul Învăţământului, de profesori, învăţători şi cadre didactice, care, prin colaborare cu psihologi şi psihiatri, pot stabili o strategie menită să îi facă pe tineri să înţeleagă, pe grupe de vârstă, ce este alcoolismul, cum se poate ajunge la dependenţa de alcool şi ce consecinţe poate avea.
Scopul acestor eforturi ar fi ca, pe cât posibil, să scadă numărul celor care consumă alcool chiar şi în cantităţi moderate.
Pacient 1 - Spitalul de psihiatrie:
Bineînţeles că şi relaţiile din familie s-au cam răcit. Veneau copiii mei, care sunt la şcoală, şi îmi spuneau: „Tati, uite asta, asta şi asta. Cum să facem asta şi asta”.
Sau indiferent ce făceau, la orice mică prostie, deja mă răsteam la ei şi săream în aer ca un cocoş galic. Starea asta le-am dat-o şi lor.

Dr.2, medic psihiatru:
Sunt, de asemenea alcoolici la care aceste simptome psihotice - halucinaţiile - eventual asociate cu idei delirante pe teme de gelozie sau pe teme de urmărire şi persecuţie, pot continua luni de zile sau chiar ani de zile, până când se instalează o psihoză alcoolică, pe fond toxic.

Pastor Daniel Cocar, Biserica Baptistă:
Noi ne facem creştini, NU ne naştem creştini, aşa ne învaţă Biblia - Cuvântul lui Dumnezeu. Noi avem harul să-L primim pe Isus Cristos în inima noastră ca Domn şi Mântuitor personal, prin rugăciune, prin credinţă şi prin pocăinţă.
În felul acesta Isus Cristos intră în viaţa omului. Domnul Isus nu intră automat în viaţa unui om, ci noi avem dreptul sau privilegiul de a decide singuri să ne facem creştini.
Am consiliat pe cineva care era alcoolic. Când omul acesta L-a invitat pe Domnul Isus Cristos în inima lui ca Mântuitor personal şi a înţeles harul lui Dumnezeu şi Evanghelia lui Isus Cristos, a aruncat 60 de litri de pălincă la canal şi de atunci el nu mai bea.
Cred că asta este o victorie extraordinară: un individ care era beat încontinuu, nu ştiu câte ore dintr-o zi nu era beat, deci un alcoolic convins, la ora actuală nu mai bea. Evanghelia a demonstrat încă o dată că are putere să schimbe viaţa unui om. Şi aceasta este Evanghelia lui Isus Cristos.

Petre Stanoievici:
În acea seară de 9 martie, Dumnezeu a schimbat viaţa mea.


Elena Iacoban:
Dumnezeu ne iubeşte pe noi pe toţi, Dumnezeu este dragoste şi atât de mult ne-a iubit că L-a dat pe Domnul Isus Cristos să moară pentru păcatele noastre.

Daniel Cocar, pastor:
Cu ce să înlocuieşti vidul din tine? Cu Isus Cristos. Am spus că pentru a deveni creştin, pentru a fi iertat de păcatele tale, pentru a primi puterea lui Dumnezeu în viaţa ta, trebuie să-L inviţi pe Isus Cristos în inima şi în mintea ta.
Pune-te pe genunchi CHIAR ACUM, împreunează mâinile şi roagă-te.
Spune-I:
„Doamne Isuse,
recunosc că sunt păcătos,
recunosc că am problema aceasta”.

Nu-ţi fie jenă să-ţi nominalizezi păcatul. Acesta este primul pas spre eliberare: să-ţi nominalizezi păcatul, să recunoşti:
„Da, eu am problema aceasta - alcoolismul -
şi nu numai”.

Pe urmă, nu-ţi fie ruşine să spui:
„Doamne Tată,
vreau să devin copilul Tău,
vreau să devin creştin cu adevărat,
nu doar cu numele.
Te rog ajută-mă !
Te invit, Doamne Isuse, în inima mea
şi Te primesc să fii Domnul
şi Mântuitorul meu personal”.

Când Îl vrei din toată inima pe Isus Cristos în viaţa ta, când prin credinţă crezi că Isus Cristos a murit pentru tine, crezi că El este Dumnezeu, că este Fiul lui Dumnezeu, El va intra în viaţa ta.

.........................................................................
Duhul lui Dumnezeu va intra în viaţa ta, îţi va schimba modul de a gândi, îţi va schimba atitudinea, sentimentele şi sistemul de valori. Te va transforma într-o fiinţă nouă.
Doar Dumnezeu te poate vindeca definitiv şi ireversibil de viciul care te stăpâneşte acum.

DA, EXISTĂ SPERANŢĂ
ŞI PENTRU TINE !


Cei care doresc pot obtine cartea cu acelasi titlu.
De asemenea va putem pune la dispozitie copia audio a acestor emisiuni, pe CD audio, CD MP3, sau DVD in format MP3, scriind pe adresa:

Radio Vocea Evangheliei - Timisoara
C.P. 1174, Of. 16
Timisoara, Romania

Tel. 004 - 0256 - 217.212

Mobil: 004 - 0728 – 276.516
004 - 0722 – 686.738

E-mail: rvetimisoara@hotmail.com
ciobotaioan@yahoo.com