ALCOOLISMUL – EXISTĂ TOTUŞI SPERANŢĂ ! (partea a II-a )

ALCOOLISMUL –
EXISTĂ TOTUŞI SPERANŢĂ !

Partea a II-a


Reporter:
Vă invit, stimaţi cititori, să continuăm incursiunea în problema alcoolismului.

Petre Stanoievici:
Mergem la una mică...!
Mergem la una mică...! 

Deţinut 3 - în Penitenciar:
Mă numesc deţinutul R.C., aflat în Penitenciarul Timişoara, condamnat la 12 ani pentru lovituri cauzatoare de moarte.
Vreau să vă spun cum am ajuns aici. Regret toată viaţa mea ceea ce-am făcut, iar ceea ce-am făcut n-am făcut bine. M-am bătut cu cineva, am comis un omor deosebit de grav şi lovituri cauzatoare de moarte.
Am doi copii. Regret toată viaţa mea. Am făcut asta din cauza alcoolului. Eram băut. Nu mi-am dat seama ce fac. Au fost anii tinereţii. Mi-am neglijat familia, mi-am neglijat copiii şi am ajuns aici în penitenciar. Regret toată viaţa mea ceea ce-am făcut.

Reporter:
Care era situaţia în familia dumneavoastră?

Deţinut 3 - în Penitenciar:
Beam alcool, beam bere, beam orice fel de tărie. Îmi neglijam familia, îmi neglijam copiii. Regret toată viaţa.
Am doi copii - o fată şi un băiat. Cu soţia mea am fost cununat, dar acum am divorţat. Regret toată viaţa mea. Pentru această femeie eram în stare să fac orice crimă.
Dar datorită alcoolului, datorită băuturii, ea m-a părăsit, bineînţeles, a divorţat de mine cât am fost la penitenciar ca să execut o altă pedeapsă.

Reporter:
Câtorva trecători de pe stradă le-am adresat întrebarea: „Cum aţi caracteriza o persoană alcoolică?”.

Persoana 1 - pe stradă:
Nu sunt în măsură să judec pe nimeni. Îmi pare foarte rău şi mă simt groaznic când văd oameni care sunt dependenţi de alcool, dar nu pot face absolut nimic pentru ei, atâta timp cât ei nu decid să renunţe la alcool.

Persoana 2 - pe stradă:
Ca un om care nu cunoaşte măsura.

Persoana 3 - pe stradă:
Iresponsabil.

Persoana 4 - pe stradă:
O boală cronică. Dependenţă sau aşa ceva.

Persoana 5 - pe stradă:
Nu ştiu.

Persoana 6 - pe stradă:
Deci un alcoolic ar fi ca un om ratat.

Persoana 7 - pe stradă:
Sunt mulţi care beau şi sunt dependenţi de alcool. Nu pot trăi fără băutură.

Persoana 8 - pe stradă:
N-ar trebui să bea. Cine bea peste măsură nu-i om.

Persoana 9 - pe stradă:
N-am o părere bună, nu? E ceva rău. Îşi distruge şi organismul şi familia prin băutură. Ajunge la rău, nu?

Persoana 10 - pe stradă:
Un om ratat.

Persoana 11 - pe stradă:
Ca un om fără voinţă şi, mai mult decât atât, intrând într-un domeniu mai sensibil... eu cred că alcoolicii sunt stăpâniţi de o anumită forţă negativă. Şi tocmai această forţă negativă îi face să nu poată să se lase de alcool.

Reporter:
Vreţi să detaliaţi puţin, vă rog?

Persoana 11 - pe stradă:
Eu cred că îndepărtarea de credinţa în Dumnezeu a făcut ca lumea să ajungă în situaţia în care este acum. Viciile acestea - fumatul, băutura, drogurile şi aşa mai departe - sunt o reflectare a vremurilor pe care le trăim.

Persoana 12 - pe stradă:
În primul rând îşi adoarme conştiinţa, apoi se ia cu cei răi, face numai rele, că bune n-are de unde face.

Pastor Daniel Cocar, Biserica Baptistă:
Cristos schimbă viaţa omului! Pe un alcoolic, Isus Cristos, prin puterea Sa, îl poate transforma într-un sfânt.

Elena Iacoban:
Eu n-am mai băut şi n-am mai fumat NU pentru că nu-mi dă voie cineva sau mi-a interzis cineva, ci pentru că Dumnezeu mi-a luat pur şi simplu pofta de a mai gusta un pahar de băutură sau de a mai pune o ţigară în gură.
Chiar dacă cineva mă supără - am câteodată tendinţa să mă supăr - dar automat îmi aduc aminte şi îmi spun în sinea mea: „Ileana, ai uitat cum ai fost tu? Ai uitat ce-a făcut Domnul Isus pentru tine?”.
Domnul Isus Cristos a murit pentru mine pe Calvar. El a suferit aşa de mult: a fost scuipat, a fost batjocorit şi a fost răstignit în locul meu.

Reporter:
Probabil că majoritatea dintre noi acceptă valabilitatea principiilor biblice. Dar cum ar trebui să trecem prin încercările şi ispitirile pe care le avem de înfruntat în fiecare zi?

Preot Marius Ioana, Biserica Ortodoxă:
Orice încercare care vine asupra noastră trebuie să o purtăm împreună cu Dumnezeu. Dacă nu o purtăm împreună cu Cristos, atunci această încercare poate să devină o povară sub care omul cade cel mai des.
În primul rând trebuie să conştientizăm faptul că noi nu putem să facem nimic singuri, decât împreună cu Dumnezeu. Şi creştinul îşi asumă acest jug şi îl poartă împreună cu Cristos, împlinind astfel acel cuvânt pe care-L spune Mântuitorul nostru Isus Cristos: „Luaţi jugul Meu [...] căci jugul meu este bun şi sarcina mea este uşoară”. Sarcina lui Cristos este uşoară, şi nu este o povară.
Avem cazuri de tineri, cazuri lăudabile, care au reuşit să depăşească această cădere în păcatul alcoolismului. Mulţi dintre ei au ajuns în stări dintre cele mai cumplite. Aproape că nu se mai puteau recunoşte dacă sunt oameni sau demoni.
Aveau o viaţă mai mult închinată demonilor, pentru că în starea de ebrietate în care se aflau, după ce consumau litri sau zeci de litri de alcool, ajungeau să săvârşească păcate dintre cele mai cumplite, păcate care nu pot fi săvârşite de un om care, spunem noi, este cu mintea întreagă.
Spre lauda lui Dumnezeu, aceşti oameni au reuşit să se lase de acest viciu prin ajutorul părintelui duhovnicesc, ajutorul lui Dumnezeu şi prin multe sfaturi.
În primul rând, am încercat să le punem Sfânta Scriptură în mână. Ajungând să-şi cunoască starea de degradare în care se află şi marea milostivire pe care Dumnezeu o are spre tot omul care este căzut, au reuşit să se echilibreze şi astăzi să se numere printre cei mai buni creştini ai bisericii noastre.

Membru AAA:
Noi trebuie să fim altfel de oameni decât ceea ce-am fost înainte.

Elena Iacoban:
A început să-mi placă să beau şi nu-mi mai trebuia să am companie. Beam şi de una singură. Soţul meu, când venea acasă de la lucru, mă găsea beată.
Nu ştiu dacă cineva mă înţelege: câtă suferinţă am avut eu în toţi anii aceia cât am băut.
UN MARE CHIN A FOST,
UN MARE CHIN A FOST.
Pentru că băutura asta şi plecatul ăsta de acasă, când ştii tu că nu eşti în patul tău sau la masa ta sau cu copilul tău, era groaznic. Şi când mă trezeam, îmi părea rău şi mă gândeam: „Da’ cum să mă mai duc acasă?”.
De multe ori mi se întâmpla să visez că eram tot plecată, tot plecată sau tot beată. Şi când mă trezeam şi deschideam ochii, mă gândeam: „Doamne, ce bine că sunt în pat cu soţul meu, sunt acasă, sunt în familia mea!”.
Mă bucuram nespus şi îmi venea atunci să plâng şi să-I mulţumesc lui Dumnezeu.

Pacient 1 - Spitalul de psihiatrie:
Cei care citesc acum, să ia aminte la lucrurile astea, pentru că am făcut prostii la beţie, pe care le regret. La şcoala profesională, când venea cineva de acasă, la internat, aducea ba o pălincă, ba altceva. Sau mergeam acasă şi spuneam: „Trebuie să dăm pentru fondul şcolii, trebuie să ne cumpere nu ştiu ce”. Dar minţeam şi din banii aceia ne adunam 5-6 persoane, făceam o chetă, cumpăram alcool şi ieşeam undeva prin boscheţi, pe acolo, şi îl consumam.
........................................................................................
În perioada mea de abstinenţă, din banii adunaţi, pe care nu i-am mai aruncat pe alcool, am cumpărat un CD player, un televizor color şi câte un rând de haine noi pentru copii. Dacă aş fi „băut” acei bani, nu aş fi luat nimic.
Membru AAA:
Mi se spunea: „Fă ceva care necesită efort, concentrare şi gândire şi care să-ţi ia gândul de la băutură!”.
Am ajuns să frec cu peria de dinţi pe jos gresia din baie. Acum râd de treaba asta. Dar cu atâta disperare frecam, până când îmi dispărea obsesia.
Revenea după câteva minute, după o jumătate de oră şi îmi găseam iarăşi o preocupare care cerea un efort: nu să citesc, nu să mă uit la televizor, că gândul tot încolo mergea: înspre băutură. Până când tot mai rar şi mai rar îmi venea obsesia, pofta aceea nebună de a bea.

Reporter:
Care ar fi câteva metode de tratament pe care le aplicaţi în cazul alcoolismului? Ce se practică la ora actuală pe plan mondial?

Dr.2, medic psihiatru:
În ţara noastră, cea mai răspândită este metoda clasică de rehidratare a bolnavului în cursul unei spitalizări, un tratament cu vitamine din grupul B, în special, cu hepato-protectoare.
Este o metodă care face ca pacientul respectiv să se recupereze cumva somatic, dar nu acţionează asupra psihicului pacientului, asupra acelor deformări de gândire în centrul cărora este negarea bolii, sistemul de justificări şi de pretexte pe care-l are un alcoolic atunci când continuă să bea, cu toate că alcoolul îi face rău.
Nu acţionează asupra modificărilor spirituale, pentru că se neagă sau nu se acceptă suficient de bine componenta spirituală a personalităţii umane, absolut necesară într-o comunicare armonioasă între semeni.
Se spune că boala este 10% substanţă - alcoolul - şi 90% tulburări de gândire, tulburări emoţionale, tulburări de comportament, de adaptare, de personalitate.
Se pare că se moşteneşte o particularitate a organismului în chimismul cerebral şi o particularitate psihologică, o anumită vulnerabilitate psihologică faţă de această substanţă psihoactivă care, de fapt, este un drog, cel mai vechi dintre droguri.
Din păcate acest drog - alcoolul - nu este recunoscut ca atare şi se fac chiar reclame pentru consumul de alcool.

Petre Stanoievici:
Mă adânceam pe zi ce trecea tot mai mult în mocirla păcatului. Odată, cineva m-a invitat la Biserică. S-a predicat în acea seară, de 9 martie, din Evanghelia după Luca, de la capitolul 6, unde s-a vorbit din acel text scurt cum Domnul Isus l-a vindecat pe un om cu mâna uscată, paralizată, un om neputincios. Acel om neputincios, din predica pastorului Dugulescu, eram eu. Eu, care de ani de zile doream să mă las de alcool şi n-am putut.
Domnul Isus l-a vindecat pe acel om neputincios. Atunci s-a înfiripat în mintea mea gândul că acel Isus poate să mă vindece şi pe mine.
Vreau să vă mărturisesc că în acea seară, în cele 40 de minute de predică, Dumnezeu mi-a vorbit în mod deosebit. Şi am avut o stare sufletească deosebită.
La terminarea predicii, pastorul Dugulescu a făcut un apel şi a spus: „Dacă cineva doreşte să se împace cu Dumnezeu, poate să facă lucrul acesta acum şi aici. Dacă eşti în sală şi doreşti să te împaci cu Dumnezeu, arată-I acest lucru”.
Vreau să vă spun că s-a dat o luptă lăuntrică în mine, care e greu să poată fi explicată. Ziceam în mintea mea, în gândul meu: „Dacă Dumnezeu e Atotputernic, Atotştiutor, El ştie că eu vreau să mă ierte”. Mă gândeam: „Să mă împac cu El? Dar ce, când m-am certat eu cu Dumnezeu?”.
Mă socoteam un om care n-are nevoie de pocăinţă. La noi în sat se spunea că numa’ criminalii, numa’ cei care au dat foc casei cuiva trebuie să se pocăiască. Nu ştiam că pocăinţa este o poruncă dată de Dumnezeu.

Reporter:
Cum se prezintă situaţia alcoolismului la femei?

Dr.Radu Vraşti, medic psihiatru:
Se constată pe plan mondial o creştere uşoară a alcoolismului la femei. Eu personal cred că este mai mult legată de anumite mondenităţi sau modernitate, de o anumită participare mai activă a femeii în societate, în sensul că femeia lucrează din ce în ce mai mult, este angajată, şi asta se face în detrimentul participării ei în familie.
Femeia a intrat într-un sector în care alcoolul face parte mult mai mult din viaţă.

Elena Iacoban:
Atunci o luam iarăşi de la capăt, ştiţi... o luam de la capăt şi porneam. Dimineaţa mă sculam, beam şi astfel nu puteam să-mi păstrez locul de muncă. Nu puteam, pur şi simplu. Chiar dacă lucram o perioadă de două-trei luni de zile undeva, când apucam iarăşi să beau, eram gata...
Deci eu văd băutura asta ca pe un drog. A doua zi îmi trebuia iarăşi, neapărat, să beau. Aş fi dat orice numai să beau iarăşi un pahar de băutură. Şi de la un pahar începeau mai multe, că...

Reporter:
Vă mai amintiţi primul pahar? Cu ce a fost şi când a fost primul pahar?

Elena Iacoban:
Primul pahar de băutură cred că l-am băut atunci când eram copil acasă, la părinţi. Ne mai dădea mama să gustăm puţin, că nu ştiu de ce credea că şi copiii trebuie să guste, să nu li se pară că-i nu ştiu ce bunătate.

Reporter:
Domnule dr. Radu Vraşti, înainte de a vorbi de pragul care duce la pierderea controlului, să vorbim despre primul pas. Care este primul pas?
Dr.Radu Vraşti, medic psihiatru:
Primul pas este iarăşi un lucru fascinant. S-a făcut, de exemplu, un studiu foarte interesant pentru cititori. În acest studiu s-au luat copii de diverse vârste, care au fost întrebaţi dacă ştiu ce efecte produce alcoolul.
Şi copiii cu vârste de la 4 la 5 ani au putut să răspundă, deşi n-au gustat niciodată, dar ei au ştiut ce efecte produce alcoolul.
Deci, primul pas este legat de faptul că noi cunoaştem efectele alcoolului. Le cunoaştem de mici copii, uitându-ne la părinţii noştri, mergând la petreceri unde se consumă alcool, vizionând la televizor filme în care eroii beau băuturi alcoolice şi aşa mai departe.
Aşadar noi cunoaştem despre efectele alcoolului, mai ales pe cele, între ghilimele fie spus, „benefice”. Le cunoaştem înainte de a gusta alcoolul.
După aceea, există contexte sociale tradiţionale, mai ales pentru noi, cei din Balcani. La noi, în România, consumul de alcool şi iniţierea lui este legată de maturitate. Mai ales la sexul masculin, deci la adolescent: ca să fii bărbat, să fii puternic, să fii omnipotent, să fii dezinvolt, trebuie neapărat să bei.
După aceea mai există un alt set de cauze ale iniţierii în consum. Prietenii şi anturajul sunt aspecte esenţiale în consumul de alcool, mai ales la vârstele de 16-17-18 ani.
Apoi există tradiţii legate de petrecerea timpului liber, de petrecerea anumitor sărbători. Cine şi-ar închipui, de exemplu, o onomastică fără şampanie? Cine şi-ar închipui o nuntă fără băuturi? Sau alte petreceri.
Sau, în mediul rural, aspecte legate de mândria ţăranului: „Uite, asta-i producţia mea de ţuică de anul ăsta”. Sau: „Asta-i producţia mea de vin. Ia, te rog frumos, şi gustă!”. Poţi să-l refuzi? Îl jigneşti.

Reporter:
Când începe dependenţa de alcool?

Dr.2, medic psihiatru:
Începe atunci când pacientul pierde controlul asupra cantităţii de alcool pe care doreşte sau îşi propune să o consume şi, de asemenea, când nu mai are control asupra timpului sau momentului când consumă alcool.
El consumă alcool chiar şi în cele mai primejdioase situaţii: fiind la volan, la serviciu, când e gata să încheie un contract etc.
Pentru a-şi face curaj, consumă puţin alcool, după care pierde controlul. Acesta este primul semn de instalare a bolii.

Pastor Daniel Cocar, Biserica Baptistă:
Să facem acum un test foarte scurt. Gândiţi-vă la cifra 7, puneţi-vă în minte cifra 7. Ne gândim la cifra 7. Acum nu vă mai gândiţi la cifra 7. Tot la 7 ne gândim, nu?
Ce să fac ca să-mi scot din minte cifra 7? Trebuie să o înlocuiesc cu altă cifră. Gândiţi-vă acum la cifra 1000. Împărţiţi 1000 la 4. Este 250, nu? Acum împărţiţi 250 la 2. Este 125. Deja v-aţi scos şaptele din minte. Observaţi?
E adevărat că este un exerciţiu mental, dar Isus Cristos spune că creştinimul începe cu un exerciţiu mental - acela de schimbare a minţii. Acesta se numeşte „principiul înlocuirii”. Încearcă-l şi vei vedea că va da rod. Dar cu ce să-l înlocuieşti? Aici este un mare semn de întrebare.
În clipa când Isus Cristos intră în viaţa unui om, intră şi Tatăl, deci intră şi Fiul şi intră şi Duhul Sfânt. Dumnezeu este o trinitate. Şi Dumnezeu intră ori complet, ori nu intră deloc în inima unui om, atunci când omul respectiv îl invită pe Domnul Isus.
Deci prima posibilitate de înlocuire este Isus Cristos, este persoana lui Isus Cristos. Acesta este „principiul înlocuirii”. Trebuie să fim plini de Isus Cristos.
Care este a doua înlocuire pe care trebuie să o faci, în clipa când vine pofta aceasta peste tine? Pentru că această poftă a alcoolului vine chiar şi peste creştinii autentici !
Pentru că peste cei care au fost alcoolici înainte de naşterea din nou, înainte de mântuire, de încreştinarea lor la modul autentic, peste ei pofta va veni şi după aceea.
Dacă ai făcut un păcat înainte de a deveni creştin real, el va încerca să vină la tine şi după aceea. Pentru că aşa este diavolul.
Dar, în al doilea rând, cu ce să înlocuieşti gândurile rele? Ştii cu ce? Cu Cuvântul lui Dumnezeu. De asta este foarte, foarte important să memorezi cât mai multe versete biblice.
Este fundamental, este... nu ştiu cum să accentuez mai mult valoarea şi importanţa acestui principiu al înlocuirii gândurilor rele cu gânduri biblice.
Cuvântul lui Dumnezeu spune foarte clar că un om este ceea ce gândeşte. Şi psihologia, şi psihiatria spun exact acelaşi lucru: „Un om este, în final, ceea ce gândeşte!”. Deci înlocuieşte gândurile rele, murdare, poftele şi obscenităţile din mintea ta, înlocuieşte-le cu Cuvântul lui Dumnezeu.
De aceea este important să înveţi să-l memorezi, să te hrăneşti cu el; să te îmbibi, fiecare atom al fiinţei tale trebuie să fie îmbibat cu Cuvântul lui Dumnezeu.
Încearcă!
În viaţa mea a dat un randament extraordinar. Pentru că Biblia - Cuvântul lui Dumnezeu - este duh, este viaţă, este putere.
Ştii ce spune unul dintre psalmişti în cel mai lung Psalm, Psalmul 119? În Psalmul 119, în versetele 9 şi 11 sunt menţionate două valori fundamentale, de care dacă ţii cont şi ţinem cont vom fi salvaţi.
Primul spune aşa:
„Cum îşi va ţinea tânărul curată cărarea?”.
Răspuns:
„Îndreptându-se după Cuvântul lui Dumnezeu.” Şi un alt verset din Psalmul 119 spune:
„Strâng Cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta”. Asta înseamnă să aduni, să „stochezi” Cuvântul lui Dumnezeu, înseamnă să-ţi faci obiceiul să fii disciplinat în fiecare zi, să te hrăneşti cu Cuvântul lui Dumnezeu, să-l strângi în inima ta.
Şi când va veni duhul rău, când va veni patima, când vei fi atacat, să poţi să te confrunţi cu vrăjmaşul. Şi să vii înaintea lui cu un verset pe care Duhul lui Dumnezeu ţi-l va da la vremea potrivită.
Memorându-l, avându-l stocat undeva în fiinţa ta, în sufletul tău, în mintea ta, să fii în stare să-l spui imediat. Şi să ai mai multe versete stocate şi cântări pe care să le cânţi; versete pe care să le declami până când duhul acela rău va fugi de la tine şi gândul rău va fi înlocuit cu unul bun.