ALCOOLUL!
Un cuvânt atât de cunoscut !
De mame, de soţi, soţii, părinţi sau copii.
Atâtea vieţi s-au prăbuşit, doborâte de patima alcoolului.
Alcoolul! O substanţă sedativă şi hipnotică în acelaşi timp. Este cel mai vechi lichid toxic, cunoscut încă de la începutul umanităţii şi drogul cel mai răspândit în lume.
Utilizarea sa cronică – alcoolismul – atrage după sine efecte distrugătoare asupra organismului, atacând ficatul, pancreasul, sistemul circulator, sistemul nervos şi altele. Bolile produse pot fi: ciroză, arterite, pancreatite, neuropatii, sindromul amnezic al lui Korsakov, encefalopatii, stări demenţiale.
Acest drog creează stări de dependenţă fizică şi psihologică, iar sevrajul poate duce la deliuri acute grave.
Folosirea sa foarte răspândită are un cost social enorm. Este un drog încurajat de un puternic suport publicitar, care nu face obiectul unor preocupări legislative serioase. Alcoolul este uşor de procurat şi uşor de consumat, dar atât de scump plătit.
Alcoolismul este o durere apărută dintr-o căutare greşită a fericirii, a relaxării, a deconectării de problemele de fiecare zi. Alcoolicul a căutat fericirea peste tot, dar nu a găsit-o, şi atunci a ajuns să simtă o tristeţe atât de mare încât pământul cu tot ce este pe el i se pare că a devenit inutil.
Dacă s-ar putea desprinde de alcool, dacă ar reuşi totuşi să se desprindă, atunci ce bucurie i-ar mai rămâne în viaţă atâta vreme cât nimic din ceea ce trăieşte nu se potriveşte cu ceea ce a visat? Omul alunecă şi este doborât de ideea că lucrurile nu mai au sens, că viaţa lui nu mai are nici un rost. Iar prin lipsa sensului îşi distruge viaţa sa şi pe a celor din jurul său.
Copil fiind, am mers la un dispensar. Acolo era un afiş cu un om care ţinea strâns o sticlă de băutură în mână.
Omul acela rostea următoarele cuvinte:
„Nu-mi luaţi ultima plăcere!”.
Au trecut anii, dar imaginea şi cuvintele acelui om au rămas profund întipărite în inima mea. Câtă durere trebuie să se fi strâns în inima unui om care găseşte în alcool ultima plăcere!
Oameni care au încercat să rezolve lucrurile prin alcool şi s-au trezit înrobiţi de alcool. Oameni care au visat, care au luptat şi totuşi s-au trezit trăind viaţa unui străin.
Ea conţine experienţele de viaţă ale unor oameni ca mine şi ca tine. Cu lupte şi înfrângeri. Cu dezamăgirile unor prietenii greşite. Cu suferinţe fără număr. Cu strigăte după ajutor. Cu ochi în lacrimi şi mâini care se frâng de neputinţă.
Mărturia unui om îţi dă şansa să-ţi revezi propria viaţă în trăirile acestuia. Te ajută să înţelegi că toţi avem necazuri, toţi avem greutăţi.
E un mare curaj să spui lucrurilor pe nume. De unde vine puterea acestor oameni de a da la o parte cortina, ca tu să vezi viaţa aşa cum este ea? Nu ca într-un spot publicitar triumfalist, folosind declaraţii demagogice, ci cuvinte simple, izvorâte din
INIMI CARE NU SE MAI LASĂ AMĂGITE.
Ceea ce este minunat în mărturia unei persoane este că te face să crezi că şi tu poţi reuşi în ceea ce ea a reuşit.
Ne plac poveştile despre învingători pentru că vrem să fim şi noi printre ei. Dar nu ne ajută decât poveştile adevărate.
