Azi a plouat mai toata ziua.
Nu-mi venea sa ies din cusca mea deloc, dar nevoia de hrana m-a impins ca sa o fac.
Am iesit incet, cascand, cu ochii pe jumatate inchisi, fara nici un chef, din noua mea cusca si ma indreaptam cu pasi domoli spre scoala.
Eu nu invat, ci Doty, stapanul meu, un baietel de 12 ani, foarte bun cu mine.
Trebuie sa ma port cat mai frumos cu el, sa nu-l supar, sa nu ma mai duc cu haitele, sa nu mai alerg dupa masini, sa latru la prietenii lui,
Doty mi-a construit cea mai frumoasa cusca pe care am avut-o pana acum.
De fapt nu am mai avut nici una facuta de om, pe toate celelalte mi le faceam eu sau mama care nu mai e, a disparut intr-o noapte, pe cand noi o asteptam sa vina de la vanat.
Sunt mandru de casuta mea si chiar am observat ca am din ce in ce mai multi admiratori, care ar vrea s-o imparta cu mine, dar nici nu ma gandesc, fiindca toate rezultatele obtinute de mine, sunt pe deoparte muncite, sunt ca si rasplata pentru comportamentul meu fata de stapan...
Va urma
