Sa-ti inchipui ca fiecare zi ce-ti rasare e ultima..

Ziua:
Ea lucreaza intens la un pc, el la altul, amandoi au de lucru , sau se relaxeaza..
"Ei traiesc in aceeasi incapere"
Seara :
Se intalnesc in pat, amandoi obositi, vorbesc in franturi apoi fara sa-si mai aminteasca ce aveau de spus, adorm gandindu-se la ziua ce va urma.
Dimineata:
Se pregatesc rapid pentru job fiindca au intarziat, sarutandu-se pe fuga se despart.
Seara:
Vin amandoi de la job obositi.
Tot "in aceeasi incapere" stau. A doua zi au de facut cumparaturi, se grabesc pentru ca atunci cand ajung acasa sa-si reia munca in fata pc-ului. Apoi vine seara.
"Ei inca mai traiesc in aceeasi incapere"
.................................................................................................................................................................
Dupa un timp ei se trezesc batrani, nestiind prea multe despre persoana cu care isi impart viata, sau mai bine zis incaperea.
E ceva de facut acum? Sau e prea tarziu?

Cum trebuie traite intradevar momentele alaturi de celalalt? Cate nu au pierdut ei in acest timp?
El spune:
Regret enorm ca nu m-am bucurat de viata asa cum ar fi trebuit, la momentul potrivit. Oare mai exista vreo sansa ca sa putem recupera macar o frantura..OFFF de-as putea intoarce timpul asta..
Ea tace. Acum au doar un pc. Celalalt l-au daruit unui copil.
Altuia, fiindca ei n-au avut in plan asa ceva, erau prea ocupati la timpul potivit.
Sa faci totul la timpul potrivit ca apoi sa u regreti. E neplacut sentimentul de regret atunci cand nu ai facut ceva ce ai fi putut,mult mai neplacut decat regretul ca ai facut ceva gresit.
Nu este lucru intelept sa spui "voi trai", viata de maine este prea tarzie- traieste azi.