Cum crezi ca ar trebui sa se comporte un barbat cu prietena - in perioada de criza - referitor la bani:)?

Locul de munca, tot mai stresant? CUM facem faţă atacurilor de panica...

In cautarea resurselor pentru a supravietui, coplesiti de programul infernal de la job, haituti de ratele de la banci care trebuie platite luna de luna, dar si de problemele familiale cauzate de lipsa banilor, tot mai multi ieseni pur si simplu isi pierd controlul asupra propriilor reactii.

Saptamana trecuta, un angajat al unei firme de pompe funebre din Iasi a provocat un adevarat scandal, dupa ce s-a ascuns sub o masina intr-un episod de psihoza, iar politia, ambulanta si colegii sai au incercat mai bine de doua ore sa il calmeze si sa il scoata de acolo. Un om simplu si linistit s-a transformat, dintr-o data, intr-o persoana irationala, cu reactii aberante, de necontrolat. Desi cazul sau este unul extrem, tot mai multe persoane trec prin situatii in care pur si simplu isi pierd controlul din cauza grijilor cotidiene.

Numarul atacurilor de panica creste zi de zi

Specialistii numesc "atacuri de panica" episoadele in care oamenii simpli nu isi mai gasesc locul si ajung sa sufere de o frica fara obiect. De la inceputul acestui an, numarul celor care au fost adusi la Spitalul de Psihiatrie Socola cu astfel de manifestari a crescut constant. In aceasta perioada, zilnic, aproximativ 20 de ieseni se prezinta la medicul psihiatru cu atacuri de panica.
"In realitate, numarul celor afectati este, cu siguranta, mult mai mare. Foarte multi sufera fara sa fie stiuti de nimeni pentru ca nu vor sa constientizeze faptul ca au nevoie de ajutor specializat si isi spun «Ce sa caut eu la psihiatru?». Cel mai des, cei care ajung in grija noastra sunt adusi aici de familii, care observa ca se intampla ceva ciudat cu ei", a relatat dr. Virginia Marinescu, din cadrul Spitalului de Psihiatrie Socola.

Ati simtit vreodata ca ca nu va mai gasiti locul si linistea si ati fost complesiti de un sentiment intens de frica fara obiect?

Atacurile de panica sunt insotite si de manifestari fizice, cum ar fi senzatia de uscaciune a gurii, bataile accentuate ale inimii, dificultatile in respiratie sau transpiratiile abundente.
Stresul a devenit o boala cronica

Mai ales in aceasta perioada de criza, atacurile de panica au devenit extrem de frecvente

"Stresul este definit drept reactia organismului la factorii nocivi din mediu. Atunci cand acesti factori au o actiune prelungita, de lunga durata, vorbim despre stres cronic. Printre factorii care pot cauza stresul cronic se numara conditiile socio-economice precare, lipsa banilor, problemele in familie, un serviciu obositor si lipsit de satisfactii, un sef care cere prea multe. Intre reactia organismului si acesti factori de mediu exista o legatura foarte stransa, iar stresul cronic poate genera o serie de dezechilibre importante", a precizat dr. Marinescu. Efectele unei vieti duse sub un stres constant pot include dereglari hormonale si metabolice, dar si somatice. Persoanele supuse stresului cronic sunt mai expuse hipertensiunii arteriale, cardiopatiei ischemice, diabetului sau chiar infarctului miocardic.

Nimeni nu e ferit
Totusi, printre cele mai importante efecte negative ale stresului cronic se numara cele din sfera psihologica.

Daca acuzati: insomnii, stari de neliniste inexplicabile, incepeti sa va temeti pentru ziua de maine, chiar daca nu aveti motive concrete.
Daca nu sunt combatute la timp, starile de acest tip se pot adanci pana la atacuri de panica, depresii sau chiar psihoze. In cadrul episoadelor psihotice, persoana afectata va fi rupta de realitate si va interpreta intr-un mod cu totul diferit si chiar aberant faptele normale", a mai explicat dr. Marinescu. Potrivit specialistilor, nicio persoana nu se poate considera ferita de stres si de consecintele lui negative, precum atacurile de panica. "Barbatii si femeile sunt afectati in mod egal. Totusi, problema este mai frecventa in randul persoanelor de varsta activa si in randul celor cu multe responsabilitati, precum cele care activeaza in lumea afacerilor, ca managerii sau patronii de firme. Totusi, absolut nimeni nu este ferit", a tinut sa sublinieze dr. Virginia Marinescu.

Cum combatem stresul cronic?
Pentru a nu ajunge la cele mai severe consecinte ale stresului cronic, specialistii va recomanda, in primul rand, sa nu ezitati sa mergeti la un psiholog atunci cand simtiti ca nu va mai puteti controla grijile si temerile, iar acestea va depasesc. "Foarte multe probleme pot fi rezolvate prin psihoterapie, la psiholog. Totusi, atunci cand au loc atacurile de panica sau se instaleaza depresia, este mai bine ca persoana afectata sa fie tratata de un psihiatru", a afirmat dr. Marinescu. Totusi, pentru a nu ajunge in situatia de a avea nevoie de ajutor, specialistii va recomanda cateva masuri simple. "In primul rand, fiecare dintre noi ar trebui sa practice introspectia, sa fie constient de ce i se intampla si sa invete autocontrolul. Este recomandat ca, in anumite situatii, sa spunem «si maine e o zi» si sa stim sa ne relaxam. De asemenea, o masura foarte buna de combatere a stresului sunt activitatile si sporturile in aer liber. Nu in ultimul rand, poate cel mai important, pentru a scapa de stres, fiecare din noi ar trebui sa aiba parte de un echilibru familial, sa traiasca in liniste si armonie acasa", a sustinut dr. Virginia Marinescu.

Locul de munca, tot mai stresant
Criza financiara si stresul nu ii afecteaza doar pe cei care si-au pierdut sau sunt pe cale sa isi piarda locul de munca, ci si pe cei care raman "pe baricade" la serviciu. Potrivit unui studiu recent, realizat de compania internationala CareerBuilder, angajatii care si-au pastrat job-urile in urma concedierilor facute de patronii lor se plang de cresterea volumului de munca si de nivelul ridicat al stresului. 30% din cei peste 4.000 de angajati intervievati in cadrul studiului au declarat ca sunt la limita epuizarii din cauza volumului mare de munca si a sarcinilor suplimentare pe care au fost obligati sa le preia dupa ce si-au pierdut prin concediere o parte din colegi. Aproape 40% din salariatii inclusi in sondaj au declarat ca ma fac munca a doi oameni, iar 34% din ei au spus ca isi petrec mai mult timp la birou. 17% din angajati stau la serviciu cel putin 10 ore pe zi, in timp ce 22% lucreaza acum in mai multe week-end-uri decat in trecut.

Trucuri pentru a depasi un atac de panica

Fiecare dintre noi se poate confrunta cu simptomele unui atac de panică. Pentru a-l depăşi este important să conştientizezi ce se întâmplă şi să găseşti resurse interioare pentru a depăşi acest episod.
Cu o durată de câteva secunde sau de câteva zeci de minute, atacul de panică este resimţit ca o secvenţă intensă de anxietate, de frică, însoţită de un blocaj total şi de senzaţia că îţi pierzi efectiv minţile. Atacul de panică poate apărea oricând, ziua sau în timpul somnului, şi este de obicei manifestat prin simptome precum dificultate în respiraţie, ameţeală, bătăi rapide ale inimii, senzaţie de nod în gât, tremur, sentimentul că se va întâmpla ceva înspăimântător, teamă de moarte iminentă şi de pierdere a controlului.
Atacul de panică poate surveni în urma unor interpretări exagerate ale unor simptome fizice, astfel că persoana afectată tinde să caute o cauză biologică a stărilor pe care le trăieşte. Cum problema porneşte de la nivel psihic, tot acolo se găseşte şi soluţia.

In momentele premergătoare atacului, învaţă să accepţi ceea ce ţi se întâmplă, spunându-ţi: „Ştiu că am un atac de panică, dar totul va trece, nu este nimic grav!”. Când simţi că senzaţiile de teamă se accentuează, trage puternic aer în piept şi, apoi, în clipele în care expiri, lasă-le să „plece”. Respiră rar şi adânc! Prin relaxare, creierul nu mai primeşte informaţii că se întâmplă ceva grav, iar corpul nu mai reacţionează ca în starea de panică.

Atacurile de panică se manifestă atât nivel fizic, cât şi la nivel cognitiv şi emotional. Persoana începe prin a simţi o stare de leşin sau de încordare maximă, pulsul creşte foarte mult, poate apărea senza de irealitate sau de ameţeală, transpiraţie, răceală sau căldură puternică. Pentru că simptomele apar brusc, de cele mai multe ori ele sunt interpretate ca semnul unei probleme grave, cum ar fi un infarct sau un atac celebral. Nu de puţine ori persoana simte chiar mâna stângă amorţ şi ajunge la camera de urgenţă a unui spital, convinsă că are o problemă de viata si de moarte. Interpretând greşit simptomele, apar şi toate aceste emoţii de panica, nelinişte, îngrijorare şi teamă, ce accentuează şi mai mult simptomele fizice, ce sunt interpretate greşit ca fiind grave.

Din dorinţa de a-ţi reprima trăirile s-ar putea să le dai o dimensiune catastrofică. Este important să realizezi că tu eşti cel care deţine controlul, nu ele. Ceea ce ţi se întâmplă nu este decât o reacţie exagerată a corpului faţă de unele situaţii stresante, fobii şi gânduri paroxistice. Nu te interioriza: vorbeşte cu un apropiat despre ceea ce simţi. Conştientizându-ţi starea, vei putea trece mai uşor peste ea. Şi nu exagera cu criticile la adresa propriei persoane.
Nu-ti intensifica teama

Este important să realizezi că episodul pe care îl trăieşti nu este unul catastrofic: nu ţi se va întâmpla nimic înspăimântător, nu vei înnebuni şi nu vei muri în clipa următoare. Ceea ce ţi se întâmplă este o amplificare a unor sentimente precum teama şi anxietatea. Indu-ţi ideea că atacul va trece mai repede dacă nu îl vei mai alimenta cu tot felul de gânduri negre. Cu cât teama este mai mare, cu atât mai intens va fi tră¬it şi atacul de panică.
Cere ajutor de specialitate

In funcţie de intensitatea cu care le trăieşti, atacurile de panică îţi pot afecta relaţiile cu colegii de serviciu, cu familia şi cu prietenii.

De aceea, nu te sfii să mergi la medic. Este foarte important să se excludă prezenţa unor boli, cum ar fi cele cardiovasculare sau hipertiroidismul. Anumite medicamente şi terapia cognitiv-comportamentală sunt eficiente în tratarea atacurilor de panică. Anxietatea şi fobiile asociate atacului de panică pot fi tratate, de asemenea, cu ajutorul hipnoterapiei.

Sursa : Flacara Iasi, Medlist

Juristi deghizati in pacienti, solutia impotriva "spagii" din spitale

De la 1 iulie, Ministerul Sanatatii intentioneaza sa trimita in spitale echipe de medici sau juristi deghizati in pacienti.

Acestia vor fi dotati cu reportofoane si camere de filmat, si vor avea rolul de a-i inregistra pe medicii si pe asistentele care accepta "spaga" din partea bolnavilor urmand sa faca rapoarte. In functie de aceste rapoarte, cadrele medicale vor primi sanctiuni administrative si chiar se va ajunge la desfacerea CM. Ion Bazac, ministrul sanatatii a mai anuntat ca aceia care vor lucra in structura de control a medicilor vor urma cursuri de specializare.
Decizia i-a cam luat prin surprindere pe medici, care nu o vad cu ochi buni. "Este penibil ce se intimpla! in loc sa rezolve problemele reale din sistem, Ministerul Sanatatii umbla dupa vinatoarea de vrajitoare. Acum zece ani, tin minte ca a mai fost o situatie asemanatoare. In spitale nu existau materiale sau medicamente, insa medicii erau urmariti daca primesc spaga", a declarat dr. Lucian Popa, directorul Spitalului de Urgente iasi.
Cele mai vizate vor fi sectoarele chirurgicale, unde se banuieste ca spagile catre personalul medical sint frecvente.
"Colegiul Medicilor ar trebui sa fie institutia care sa-i verifice pe medici. Nu cred ca de aceasta are nevoie sistemul sanitar la aceasta ora", ne-a spus prof. dr. Stefan Georgescu, seful Sectiei II Chirurgie de la Spitalul "Sf. Spiridon" Iasi.
Medicii mai sustin ca Ministerul Sanatatii ar trebui sa le mareasca salariile.
"Ministerul Sanatatii ar trebui sa caute solutii pentru a mentine personalul in spitale, pentru ca in stilul asta sistemul sanitar va ramine fara cadre medicale. Ar trebui sa se intrebe de ce toate posturile scoase la concurs pentru medici nu se ocupa. Sa mareasca salariile de la infirmier pina la profesor universitar si dupa asta au motiv sa ne verifice! Ministerul Sanatatii nu este in stare sa asigure conditiile normale in spitale, insa intotdeauna a avut grija sa vineze medici", ne-a declarat prof. dr. Dragos Negru, seful Clinicii de radiologie din cadrul Spitalului "Sf.Spiridon" Iasi.
Reprezentatii Colegiului Medicilor ameninta ca vor reactiona dur daca aceasta masura va fi pusa in aplicare.
"Nicaieri in lume nu exista o astfel de structura care sa controleze medicii. Ministerul Sanatatii nu a anuntat Colegiul Medicilor ca ar vrea sa trimita agenti sub acoperire prin spitale. O asemenea decizie va afecta in special relatia medic-pacient. Medicii vor vedea pacientii ca pe niste posibili suspecti, iar bolnavii ii vor privi pe doctori ca pe niste infractori", a aratat prof. dr. Vasile Astarastoae, presedintele Colegiului Medicilor din Romania.
Parerile pacientilor sint impartite.
"Nu cred ca aceasta masura va duce la disparitia plicului pus in buzunarul medicului. Nu cred ca asta este problema acum. Am auzit ca ne pun sa platim daca o sa aveam nevoie sa ne internam in spital", ne-a spus dl Constantin Sava, care este internat la Clinica de Oncologie de la Spitalul "Sf.Spiridon". Alti bolnavi cred ca se face numai tam-tam. "Ar fi bine daca am scapa de spaga din sistem, insa am senzatia ca ea se transmite din generatie in generatie. Nu exista o solutie pentru a fi stirpita", crede Fanica Dacu, pacienta la Clinica de Cardiologie din cadrul Spitalului "Sf.Spiridon".
E greu de crezut ca "agentii 007" vor gasi solutia unei probleme majore a sistemului sanitar romanesc. Macar si pentru ca nu pot acoperi toate spitalele din Romania!
In schimb, vor agita spiritele, in vreme ce romanii, inventivi din fire, vor sti cum sa le ocoleasca ochii vigilenti cind va veni vorba de atentii pentru diverse servicii medicale. De altfel, faptul ca oficialii ministeriali au anuntat masura, in loc sa pastreze secretul macar pina la prima captura, dovedeste ca e vorba mai mult despre o lovitura de imagine.

Cine e mai vinovat: cel care dă sau cel care ia spagă?
Românii se arată indignaţi de cutuma „plicului cu bani”, însă continuă să se complacă în astfel de situaţii. De la funcţionari publici şi vameşi, la medici şi preoţi, „micile atenţii” au devenit o normalitate, blamată însă doar la nivelul discursului. De câte ori nu aţi „grăbit” eliberarea unui act important? De câte ori aţi mers la un control medical fără să vă gândiţi înainte ce “atenţie” să oferiţi medicului sau asistentei?
Romania e tara in care s-a inventat sloganul... "cine-i harnic si munceste, ori e prost, ori nu gandeste"... cred ca natiunea a raspuns mai coerent decat putem raspunde noi unor acuze ce bantuie in lumea pseudocivilizata din Romania.

Sursa Evenimentul

Stiri din SANATATEA ieseana (17 iunie 2009)

1. Spitalele din Moldova au ajuns cu un picior în groapă
2. Ca să nu mai umble aiurea Bolnavii de la Spitalul "Socola" vor purta brăţări cu senzori
3. Medicii de familie fug de muncă
4. Morga pentru imobiliare, mortii depusi in baie
5. Maternitatea Elena Doamna a primit globulina antiD
6. Bratari cu cip-uri pentru pacientii de la Socola
7. Spitalul "Sf. Spiridon", amenintat pe nedrept de furnizori
8. Gradini cu plante exotice la Spitalul de Psihiatrie
9. Medicii de familie, nemultumiti din nou
10. Ciuhodaru vrea "Ambulante-n cartiere"
11. Managerul de la IGH risca dosar penal pentru abuz in serviciu
12. Doua spitale au aflat cu stupoare ca au datorii de milioane de euro
13. In Argentina s-a inregistrat primul deces din cauza gripei porcine
14. Fara materiale sanitare si reactivi!
15. Sezonul alergiilor este in toi!
16. Din nou un ieşean a ajuns la Urgenţe din cauza ierburilor de la weed-shop

Pentru a citi stirile in intregime download documentul sau full screen la slide-ul de mai jos.

Sanatatea ieseana

View more PDF documents from Younona

Catehetica

Stiri din SANATATEA ieseana

1. Boala, dincolo de sfera medicala
2. Stomatologii au momit ieşenii cu produse gratuite
3. Caldura le-a pus probleme cardiacilor
4. Iesenii sunt invatati sa isi ingrijeasca dantura

5. Jocurile pe calculator si Internetul provoaca insomnii
6. Clienţii Weed shop-urilor se transformă săptămânal în pacienţi de spital
7. Tratamentul arsurilor solare
8. Studentii de la UMF au impartit, gratuit, produse de igiena orala
9. Ajutor pentru bolnavi
10. Mii de ieseni au primit pasta de dinti gratuity
Documentul (in format .doc) cu toate stirile il gasiti aici




Documentul cu toate stirile il gasiti aici

Monitorizarea stirilor
- Domeniul Sanatate ( presa locala si/sau business medical)-

Oferta tehnica

1. Monitorizare media pentru domeniul sanatate – tot ce este relevant
2. Presa locala este monitorizata si offline, ceea ce inseamna ca documentul de monitorizare include si articolele care nu apar pe site-urile ziarelor monitorizate.
3. Monitorizarea se primeste zilnic, de luni pana vineri, in format .doc, in doua intervale orare,
1. pana in ora 8.30, monitorizarea in mediul online
2. in intervalul orar 10.00 – 11.00, inclusiv monitorizarea in mediull offline
4. Serviciul de monitorizare include 10 de surse de informare: 6 cotidiene locale, 1 saptamanal local, 1 site de televiziune, 2 cotidiene online.
5. Documentul de monitorizare cuprinde sursa, titlul articolului, linkul catre articol si textul integral al articolului (ca in exemplu de mai sus ) , pe cele trei sectiuni: economic, administrativ, sanatate.

4 motive pentru a alege un astfel de serviciu:

1. Zilnic, sunteti la curent cu ultimele noutati din domeniu.
2. Economisiti timp, sursele de informatii fiind prea numeroase pentru a le putea sintetiza eficient.
3. Economisiti bani, valoarea abonamentelor la presa monitorizata depasind 100 de euro.
4. Oferiti informatii actualizate angajatilor dv., pentru ca acestia sa le transmita mai departe, clientilor.

Surse locale monitorizate: cotiene / saptamanale / site-uri de televiziune / media online

1. Ziarul de Iasi, www.ziaruldeiasi.ro
2. Evenimentul, www.evenimentul.ro
3. Buna Ziua Iasi, www.bzi.ro
4. Flacara Iasului, www.flacarais.ro
5. Ziua de Iasi, www.ziuadeiasi.com.ro
6. Iasi Plus, www.iasiplus.ro
7. Ieseanul, www.ieseanul.ro
8. TeleM, www.telem.ro
9. www.iasicastiga.ro
10. www.iasi.comunicat.ro

Pentru business medical- se monitorizeaza si:

A. Cotidiene nationale de afaceri

1. Ziarul Financiar, www.zf.ro

2. Business Standard, www.standard.ro

3. Financiarul, www.financiarul.com

B. Cotidiene online de afaceri / generaliste

1. Wall Street, www.wall-street.ro
2. Daily Business, www.dailybusiness.ro
3. BloomBiz, www.bloombiz.ro
4. Bizcity.ro, www.bizcity.ro
5. Smartfinancial.ro, www.smartfinancial.ro
6. Hot News, www.hotnews.ro


C. Saptamanale nationale economice si de specialitate

1. Capital, www.capital.ro
2. Saptamana Financiara, www.sfin.ro
3. Banii Nostri, www.baniinostri.ro
4. Business Magazin, www.businessmagazine.ro
5. Revista Medica, www.medicalnet.ro

Nota: Desi revistele Capital, Medica, Banii Nostri apar saptamanal, site-urile lor sunt actualizate zilnic, deci stirile din domeniul business medical vor fi incluse in monitorizarea zilnica.

4. Cotidiene online de specialitate

1. Posta Medicala, www.postamedicala.ro

2. Sfatul Medicului, www.sfatulmedicului.ro
3. eMedic.ro, www.emedic.ro

In domeniile : economic, administrativ, auto sursele de specialitate sunt altele.

Enrique Iglesias - Takin' Back My Love- (with Lyrics)

Enrique Iglesias - Takin' Back My Love- (with Lyrics)
For me is very strong song



Takin' Back My Love lyrics

Go ahead just leave, can't hold you, you're free
You take all these things, if they mean so much to you
I gave you your dreams, 'cause you meant the world
So did I deserve to be left here hurt?

You think I don't know you're out of control
I ended up finding all of this from my boys
Girl, you're stone cold, you say it ain't so
You already know I'm not attached to material

I'd give it all up but I'm takin' back my love
I'm takin' back my love, I'm takin' back my love
I've given you too much but I'm takin' back my love
I'm takin' back my love, my love, my love, my love
My love

Yeah, what did I do but give love to you?
I'm just confused as I stand here and look at you
From head to feet, all that's not me
Go 'head, keep the keys, that's not what I need from you

You think that you know
(I do)
You've made yourself cold
(Oh yeah)
How could you believe them over me, I'm your girl

You're out of control
(So what?)
How could you let go?
(Oh yeah)
Don't you know I'm not attached to material?

I'd give it all up but I'm takin' back my love
I'm takin' back my love, I'm takin' back my love
I've given you too much but I'm takin' back my love
I'm takin' back my love, my love, my love, my love

I'd give it all up but I'm takin' back my love
I'm takin' back my love, I'm takin' back my love
I've given you too much but I'm takin' back my love
I'm takin' back my love, my love, my love, my love

So all this love I give you, take it away
(Uh, uh huh)
You think material's the reason I came
(Uh, uh huh)

If I had nothing would you want me to stay
(Uh, uh huh)
You keep your money, take it all away

I'd give it all up but I'm takin' back my love
I'm takin' back my love, I'm takin' back my love
I've given you too much but I'm takin' back my love
I'm takin' back my love, my love, my love

I'd give it all up but I'm takin' back my love
I'm takin' back my love, I'm takin' back my love
I've given you too much but I'm takin' back my love
I'm takin' back my love, my love, my love

I'd give it all up but I'm takin' back my love
I'm takin' back my love, I'm takin' back my love
I've given you too much but I'm takin' back my love
I'm takin' back my love, my love, my love, my love

Ooh, my love
(I'm taking back my love)
Ooh, my love

Traducere in limba romana
Traduction en francais

Takin 'Back My Love - en francais apres le dictionnaire www.mediadico.com

Go paroles juste avant le congé ne peut pas vous tenir, vous êtes libre, vous prenez toutes ces choses, si elles signifient tellement de choses à vous, je vous donne vos rêves, parce que vous vouliez dire le monde donc je ne méritent à gauche est-elle douloureuse?
Tu crois que je ne sais pas que vous êtes hors de contrôle, je fini par trouver tout cela, les garçons de ma fille, vous êtes la pierre froide, vous dire que c'est pas si vous connaissez déjà, je suis pas attaché au matériel que je lui donne tous, mais je suis takin 'mon amour je suis takin' mon amour, je suis takin 'mon amour j'ai donné trop, mais je suis takin' mon amour je suis takin 'mon amour, mon amour, mon amour, mon amour Mon amour Ouais, qu'est-ce que je fais l'amour à donner, mais vous?.....

Avril Lavigne - Complicated (With Lyrics)

Uh-huh,
Life's like this
Uh-huh, uh-huh
That's the way it is
'Cause life's like this
Uh-huh, uh-huh
That's the way it is

Chill out,
What you yellin' for?
Lay back, it's all been done before
And if you could only let it be
You will see

I like you the way you are
When we're, driving in my car
And you're talking to me
One on one
But you become

Somebody else
'Round everyone else
Watchin' your back
Like you can't relax
You're tryin' to be cool
You look like a fool
To me

Tell me

Why do you have to go and make things so complicated?
I see the way you're
Acting like you're somebody else gets me frustrated
Life's like this, you
And you fall and you crawl
And you break and you take
What you get and you turn it into
Honesty Promise me I'm never gonna find you fake it

No, no, no

You come over unannounced
Dressed up like you're something else
Where you are and
Where you sat, you see
You're making me
Laugh out
When you strike a pose
Take off all your preppy clothes
You know
You're not fooling anyone
When you become

Somebody else
'Round everyone else
Watchin' your back
Like you can't relax
Tryin' to be cool
You look like a fool
To me

Tell me

Why do you have to go and make things so complicated?
I see the way you're
Acting like you're somebody else gets me frustrated
Life's like this, you
And you fall and you crawl
And you break and you take
What you get and you turn it into
Honesty Promise me
I'm never gonna find you fake it

No, no, no...

Chill out,
What you yellin' for?
Lay back, it's all been done before
And if you could let it be
You will see

Somebody else
'Round everyone else
You're watchin' your back
Like you can't relax
You're tryin' to be cool
You look like a fool
To me, to me

Why do you have to go and make things so complicated?
I see the way you're
Acting like you're somebody else gets me frustrated
Life's like this, you
And you fall and you crawl
And you break and you take
What you get and you turn it into
Honesty Promise me I'm never gonna find you fake it

No, no

Why do you have to go and make things so complicated?
I see the way you're
Acting like you're somebody else gets me frustrated
Life's like this, you
And you fall and you crawl
And you break and you take
What you get and you turn it into
Honesty Promise me I'm never gonna find you fake it

ALCOOLUL! Un cuvant atat de cunoscut !

ALCOOLUL!

Un cuvânt atât de cunoscut !
De mame, de soţi, soţii, părinţi sau copii.
Atâtea vieţi s-au prăbuşit, doborâte de patima alcoolului.
Alcoolul! O substanţă sedativă şi hipnotică în acelaşi timp. Este cel mai vechi lichid toxic, cunoscut încă de la începutul umanităţii şi drogul cel mai răspândit în lume.
Utilizarea sa cronică – alcoolismul – atrage după sine efecte distrugătoare asupra organismului, atacând ficatul, pancreasul, sistemul circulator, sistemul nervos şi altele. Bolile produse pot fi: ciroză, arterite, pancreatite, neuropatii, sindromul amnezic al lui Korsakov, encefalopatii, stări demenţiale.
Acest drog creează stări de dependenţă fizică şi psihologică, iar sevrajul poate duce la deliuri acute grave.
Folosirea sa foarte răspândită are un cost social enorm. Este un drog încurajat de un puternic suport publicitar, care nu face obiectul unor preocupări legislative serioase. Alcoolul este uşor de procurat şi uşor de consumat, dar atât de scump plătit.
Alcoolismul este o durere apărută dintr-o căutare greşită a fericirii, a relaxării, a deconectării de problemele de fiecare zi. Alcoolicul a căutat fericirea peste tot, dar nu a găsit-o, şi atunci a ajuns să simtă o tristeţe atât de mare încât pământul cu tot ce este pe el i se pare că a devenit inutil.
Dacă s-ar putea desprinde de alcool, dacă ar reuşi totuşi să se desprindă, atunci ce bucurie i-ar mai rămâne în viaţă atâta vreme cât nimic din ceea ce trăieşte nu se potriveşte cu ceea ce a visat? Omul alunecă şi este doborât de ideea că lucrurile nu mai au sens, că viaţa lui nu mai are nici un rost. Iar prin lipsa sensului îşi distruge viaţa sa şi pe a celor din jurul său.
Copil fiind, am mers la un dispensar. Acolo era un afiş cu un om care ţinea strâns o sticlă de băutură în mână.

Omul acela rostea următoarele cuvinte:
„Nu-mi luaţi ultima plăcere!”.
Au trecut anii, dar imaginea şi cuvintele acelui om au rămas profund întipărite în inima mea. Câtă durere trebuie să se fi strâns în inima unui om care găseşte în alcool ultima plăcere!

Oameni care au încercat să rezolve lucrurile prin alcool şi s-au trezit înrobiţi de alcool. Oameni care au visat, care au luptat şi totuşi s-au trezit trăind viaţa unui străin.

Ea conţine experienţele de viaţă ale unor oameni ca mine şi ca tine. Cu lupte şi înfrângeri. Cu dezamăgirile unor prietenii greşite. Cu suferinţe fără număr. Cu strigăte după ajutor. Cu ochi în lacrimi şi mâini care se frâng de neputinţă.
Mărturia unui om îţi dă şansa să-ţi revezi propria viaţă în trăirile acestuia. Te ajută să înţelegi că toţi avem necazuri, toţi avem greutăţi.

E un mare curaj să spui lucrurilor pe nume. De unde vine puterea acestor oameni de a da la o parte cortina, ca tu să vezi viaţa aşa cum este ea? Nu ca într-un spot publicitar triumfalist, folosind declaraţii demagogice, ci cuvinte simple, izvorâte din
INIMI CARE NU SE MAI LASĂ AMĂGITE.

Ceea ce este minunat în mărturia unei persoane este că te face să crezi că şi tu poţi reuşi în ceea ce ea a reuşit.

Ne plac poveştile despre învingători pentru că vrem să fim şi noi printre ei. Dar nu ne ajută decât poveştile adevărate.

ALCOOLISMUL – EXISTA TOTUSI SPERANTA ! prima parte

ALCOOLISMUL –
EXISTĂ TOTUŞI SPERANŢĂ !

Partea I


Petre Stanoievici:
În familia mea, unde nu era zi lăsată de bunul Dumnezeu să nu beau cel puţin „o jumătate” şi să nu fumez câte două pachete de ţigări, nu exista săptămână să nu fie două-trei scandaluri, Dumnezeu a făcut un colţ de rai.
Aş minţi să spun că în familia mea n-au mai fost discuţii. Ba poate uneori chiar şi câte-o ceartă, un ton ridicat la soţie. Dar nici pe departe nu se poate compara viaţa pe care o duc din acea seară de 9 martie cu viaţa pe care am dus-o până atunci.
Pe lângă faptul că mi-am pierdut prima căsnicie, şi a doua era să se ducă de râpă.
Mi-am făcut analizele şi doctorul mi-a spus că în doi ani, cel mult, ajung în mormânt dacă nu nu mă las de alcool - dau în ciroză. Aveam timolul 9.
Dar nici măcar frica de moarte sau frica de faptul că a doua soţie mă va părăsi nu m-a determinat să mă las de alcool. Însă a venit o zi binecuvântată de Dumnezeu, când L-am acceptat pe Isus Cristos în viaţa mea ca Domn şi Stăpân al meu.

Reporter:
Stimaţi cititori, unul dintre cele mai răspândite droguri medii, pe plan mondial, este alcoolul.
Ce este alcoolismul? Care sunt efectele alcoolismului şi care ar fi câteva remedii ale alcoolismului? La toate aceste întrebări încercăm să răspundem în documentarul de faţă.
Pentru început Dr.Radu Vraşti, medic psihiatru, fost reprezentant al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii în România.

Dr. Radu Vraşti, medic psihiatru:
Alcoolismul este un termen generic, nu este un termen ştiinţific. El a fost introdus în secolul al XIX-lea de un medic suedez, care a strâns în acest concept toate aspectele medicale şi psihologice şi chiar aspectele sociale legate de consumul abuziv de alcool.

Reporter:
Cum se manifestă dependenţa fizică şi psihică de alcool?

Dr. Radu Vraşti, medic psihiatru:
Dependenţa psihică este evidentă la alcoolic prin faptul că are o dorinţă sau un nesaţ, o „râvnă” pentru alcool. Ştiinţific se foloseşte un cuvânt englezesc, care este aproape intraductibil şi care înseamnă această dorinţă şi nesaţ de a bea.
Alcoolicul se trezeşte dimineaţa cu o dorinţă şi o poftă teribilă. El caută alcoolul pentru că îi plac efectele. Dependenţa fizică este legată de anumite simptome sau anumite semne pe care le descoperă omul treptat-treptat.
Primul lucru ar fi o falsă eficienţă la muncă. De exemplu, să zicem că-i muncitor şi după ce bea puţin el se simte mai bine, are o coordonare a mâinilor mai bună, vede mai bine, are o precizie mai bună la locul de muncă. Şi culmea - unii sunt chiar şoferi.
După aceea se ajunge treptat-treptat la simptome mai neplăcute: transpiraţiile, tremurăturile, mai ales tremurături ale extremităţilor, deci ale mâinilor şi a vârfului limbii. Apoi apare o fizionomie aparte, pe care o ştie toată lumea: pomeţii roşcaţi-vineţii, ochii injectaţi.

Elena Iacoban:
Eu vreau să mărturisesc că viaţa mea de dinainte de a-L cunoaşte pe Domnul Isus Cristos a fost un calvar, a fost un chin, a fost pur şi simplu o mizerie.


Pacient 1 - Spitalul de psihiatrie:
Am băut foarte mult. Am ajuns până la un kilogram şi jumătate de votcă pe zi. Dimineaţa la ora 6 mă trezeam şi luam o jumătate. Până la ora 8 sticla era deja goală. Pe la prânz încă o jumătate şi seara la televizor încă o jumătate. Asta înseamnă un kilogram şi jumătate de alcool pe zi, dar tărie, nu glumă...!
Am început aşa treptat, nu deodată, până am ajuns la situaţia în care simţeam nevoia să beau. Deşi beam cu scârbă, simţeam însă că trebuia să bag în mine alcool.
Îmi venea rău când luam prima gură, dar apoi venea senzaţia aceea că n-am limită. Adică, dacă mi se dădea un pahar de bere, atunci mi se deschidea aşa o poftă, parcă mă râcâia undeva, şi până nu beam încă vreo 6-7-10-15 beri sau un kilogram de votcă nu era bine.

Petre Stanoievici:
Am consumat în vreo două ore şi jumătate un kilogram şi o sută de grame de ţuică fiartă.

Pacient 2 - Spitalul de psihiatrie:
Am ajuns la un kilogram şi jumătate de băutură, de dimineaţa până seara. Şi alcool la 33 de grade, nu joacă.

Membru Asociaţia Alcoolicilor Anonimi - AAA:
Acum mă îngrozesc. Atunci mi se părea insuficient, dar ajunsesem să consum un litru de alcool de 96 de grade, pe care-l diluam cu apă şi până seara nu rămânea un strop.

Pacient 2 - Spitalul de psihiatrie:
Am început cu votcă, cu rom de la 50 de grame, apoi o sută, mai târziu cu două sute, mai târziu cu trei sute, mai târziu cu o jumătate, mai târziu cu kilu’...

Reporter:
Doamnă Elena Iacoban, relataţi-ne o întâmplare interesantă din perioada când alcoolul era stăpânul vieţii dumneavoastră.

Elena Iacoban:
Numai un om care nu a avut minte a putut să facă aşa ceva, ce am făcut eu. Când stau şi îmi amintesc acum, cum am putut fi, îmi este destul de greu.
Odată soţul meu era internat în spital şi i-a spus copilului, deşi Răducu avea doar vreo 5-6 ani atunci, să aibă grijă de mine să nu mai beau şi să nu mă lase să plec niciunde.
Răducu, deşi era aşa micuţ, cred totuşi că avea mai multă minte ca mine, şi a încercat copilul să mă urmărească pas cu pas, ca nu cumva să scap, să ies.
Atunci, ca să-l păcălesc, i-am spus că am poftă să mănânc dulciuri şi l-am trimis să cumpere nişte biscuiţi. S-a dus copilul să cumpere biscuiţi. Uşa a încuiat-o, dar se putea ieşi pe geam. Pur şi simplu am sărit pe geam şi am plecat.
Vecina unde am mers a avut un chef cu o seară înainte şi mi-am zis: „Poate că o să mă servească şi pe mine cu ceva ce i-a mai rămas”. Şi într-adevăr m-a servit, ca om, dar mie nu mi-a trebuit prea mult. Eram ameţită încă de cu seară şi după ce am mai băut la ea câteva pahare, am ajuns iarăşi, la loc, într-o stare urâtă de beţie.
Am rugat-o să mă lase să dorm puţin la ea. Ea m-a lăsat înăuntru şi a mers pe la mine pe acasă, l-a văzut pe Răducu plângând, s-a întors şi mi-a zis: „Ileana, du-te acasă că Răducu tău plânge”.
M-am întors acasă. Ea a fost drăguţă şi a venit cu mine şi m-a condus până acasă. Când am ajuns la poartă, Răducu mă aştepta la poartă, dar când a văzut în ce hal eram, copilul s-a întors cu spatele şi a început să plângă. Încercam eu să-l mint că nu-i adevărat, dar degeaba, pentru că el deja mă cunoştea când eram beată şi când eram trează.
Deci şi pentru el a fost un chin. Se gândea şi cum arătam eu când mergeam pe stradă beată şi mă vedea lumea şi mă cunoştea şi-l cunoştea şi pe el sau mă vedeau colegi de-ai lui de la şcoală.
De asemenea, se gândea şi la ce urmează când mă vede soţul meu şi iarăşi scandal şi iarăşi ceartă şi iarăşi...
Reporter:
Radu, cum te înţelegi acum cu mama ta?

Radu:
Faţă de cum mă înţelegeam înainte cu ea, când era pe calea băuturii, pot să spun că acum mă înţeleg minunat.

Reporter:
Ai putea să consumi alcool dacă ţi-ar oferi cineva?

Radu:
Nu-mi trebuie! Nici să curgă pe stradă şi nu-mi trebuie băutură, pentru că ştiu cât a suferit mama mea din cauza băuturii şi câţi bani au fost cheltuiţi aiurea pe băutură, şi alte şi alte probleme...

Reporter:
Îţi aminteşti vreun moment în care te-ai certat cu mama ta sau ai fost foarte supărat pentru că ea era beată şi consuma băutură?

Radu:
Mi-aduc aminte foarte bine de un anumit moment. Eram la sat la bunici. Plecasem împreună cu ea pentru că ei îi era frică de tatăl meu. Băuse şi îi era frică să nu ia bătaie. Am mers la sat la bunică-mea.
Acolo, tot aşa, bea, îi cerea bunicii mele bani pentru băutură - banii din pensia bunicii. Mergea în sat şi bea. Pe mine bunica mă trimitea după ea: „Du-te după ea să o aduci acasă!”. Eu, cum eram mic, trebuia să mai chem un băiat cu mine, ca să o car pe mama. Îmi era ruşine să o iau de acolo, de la birt.
Câteodată, îmi aduc aminte, Dumnezeu să mă ierte, am şi dat în ea.

Reporter:
Am ieşit pe stradă, să întrebăm trecătorii ce părere au despre alcoolism.


Persoana 1 - pe stradă:
Face bine.  La fraieri! Când oamenii nu se controlează, nu le face bine.

Persoana 2 - pe stradă:
Alcoolul distruge vieţile oamenilor, inclusiv vieţile copiilor în familie.

Reporter:
Aveţi în familie persoane care sunt alcoolici?

Persoana 2 - pe stradă:
Da, am pe cineva în familie. Şi a fost un dezastru. A fost şi este încă, pot spune, un dezastru.

Reporter:
Din ce cauză a fost un dezastru? Ce s-a întâmplat?

Persoana 2 - pe stradă:
Din cauza alcoolului a neglijat multe. Trăind doar pentru a mânca, a dormi, a bea şi a se trezi din nou să bea, să mănânce, şi iar să doarmă, neglijând copiii şi responsabilităţile din familie, s-a ajuns la un dezastru.

Persoana 3 - pe stradă:
M-aţi luat aşa pe nepregătite. Nu pot să formulez un răspuns.

Persoana 4 - pe stradă:
Cred că e o boală.

Persoana 5 - pe stradă:
Am o părere proastă. Mai luăm şi noi câte o bere, ca tot omu’. Dar nu...

Persoana 6 - pe stradă:
Cred că este profund dăunător.

Persoana 7 - pe stradă:
Nu ar trebui să existe alcool pe lumea asta.

Persoana 8 - pe stradă:
Este dezastru cu alcoolismul. Distruge şi sănătatea! Este ceva care n-ar trebui să existe.

Persoana 9 - pe stradă:
Despre alcoolism am o părere foarte proastă. De la alcoolism vine violul, crima, hoţia, banditismul şi toate escrocheriile vin de la alcool. Asta v-o spun.
Despărţire în familie, batjocură de copii, de tot şi toate. Despre alcoolism am ultimele cuvinte: cele mai proaste lucruri vin de la alcoolism. Ăsta-i adevărul.

Reporter:
Cunoaşteţi persoane care sunt alcoolice?

Persoana 9 - pe stradă:
Sunt destule, vai de capul meu, că la fiecare 5 metri îs toţi alcoolici, toţi boschetari şi toţi criminali. Vă spun, de la alcool îs toţi, toţi.
Că-n loc să facă un magazin sau să facă un spital, ei fac birturi pentru alcoolici şi pentru bandiţi. Şi acolo se adună. Începând de la cea mai mare prostie până la ultima, acolo se adună, în birturi.

Reporter:
La penitenciar am căutat să aflăm legătura între infracţiuni şi consumul de alcool.

Directorul Penitenciarului Timişoara, Ioan Băla:
Cei care consumă alcool în mod sporadic şi săvârşesc infracţiuni, fără a fi etilici (alcoolici), reprezintă un procentaj de aproape până la 90% din numărul celor aflaţi în închisoare.
Una dintre cauzele care generează fenomenul infracţional, unanim recunoscute şi regăsite în documentele din dosarele penale ale infractorilor care sunt privaţi de libertate, este consumul de alcool.
De la banalele furturi, dacă un furt poate fi numit un act banal, şi până la infracţiuni săvârşite cu violenţă, cu un grad de sadism şi de agresivitate extraordinar, regăsit în geneza infracţiunilor de omor deosebit de grav, sunt legate de consumul de alcool.
Una dintre cele mai răscolitoare situaţii este cea a unui deţinut multirecidivist, cunoscut ca având un comportament agresiv şi violent.
Sub imperiul băuturilor alcoolice în exces, acesta a ucis-o cu sânge rece pe concubina lui. Era într-o stare de ebrietate atât de avansată, şi el şi victima, încât după ce a omorât-o, acesta a dormit efectiv pe cadavrul concubinei lui.
În ziua următoare a transportat-o de la etajul III, unde locuia, până la parter, trasă de picioare, cu capul căzând pe scările blocului în care locuia, situaţie la care au asistat şi vecinii acestuia.
În prezent este condamnat pentru lovituri cauzatoare de moarte şi mai multe infracţiuni de tâlhărie.

Deţinut 1 - în Penitenciar:
Ăsta, L.A. îi cel mai periculos.

Deţinut L.A. - în Penitenciar:
Păi io, ce-am făcut tată, io? Io îs cel mai cuminte din puşcărie.

Reporter:
Care este poziţia Bibliei, care este poziţia lui Dumnezeu în ceea ce priveşte alcoolismul?

Pastor Daniel Cocar, Biserica Baptistă:
Vreau să amintesc pentru început un verset din cartea Proverbe, capitolul 23, versetul 20:
„NU FI PRINTRE CEI CE BEAU VIN”.
Aceasta este poziţia lui Dumnezeu, a Cuvântului lui Dumnezeu.



Apoi, în versetele 29, 30 şi 31, Biblia spune aşa:
„Ale cui sunt vaietele?
Ale cui sunt oftările?
Ale cui sunt neînţelegerile?
Ale cui sunt plângerile?
Ale cui sunt rănile fără pricină?
Ai cui sunt ochii roşii?”.
Răspuns:
„Ale celor ce întârzie la vin
şi se duc să golească paharul cu vin amestecat.
Nu te uita la vin
când curge roşu
şi face mărgăritare în pahar;
el alunecă uşor,
dar, pe urmă, ca un şarpe muşcă
şi înţeapă ca un basilisc”.
Beţia distruge nu numai trupul, nu numai familia, ci beţia distruge sufletul şi distruge relaţia cu Dumnezeu. Şi cred că alcoolismul este un păcat.
Deşi oamenii încearcă să excludă din vocabularul uman cuvântul „păcat” şi să-l înlocuiască cu altele, cum ar fi „vicii”, de exemplu, ei nu vor reuşi niciodată lucrul acesta - păcatul rămâne păcat.
Deci nici un beţiv nu va ajunge în Împărăţia lui Dumnezeu dacă nu se lasă de păcat.

Reporter:
Care sunt valorile pe care Dumnezeu le consideră a fi importante?

Preot Marius Ioana, Biserica Ortodoxă:
Alcoolismul este o patimă, este un păcat pentru că face ca viaţa noastră să se dubleze. Alcoolicul trăieşte o viaţă dublă.
Îţi creează o viaţă imaginară aici pe pământ, iar după câteva ore poate să te readucă la realitatea crudă pe care o trăieşti şi cel mult poate să-ţi ofere un confort oarecare pentru puţinul timp pe care-l petreci în stare de ebrietate.
Viaţa unui om care a căzut în această patimă a alcoolului este tragică nu numai pentru societate, nu numai pentru familie, dar şi pentru sine este un dezastru personal.
Este tragic ca, din clipă în clipă, din zi în zi, periodic, să te dedublezi. Este o dramă sufletească această dedublare, această recurgere la drogul acesta care este alcoolul.
Şi războiul nostru este un război nevăzut, cu duhurile acestei lumi, care, de fiecare dată, parcă-ţi şoptesc la ureche:
„Mai încearcă o dată.
Lasă, a trecut clipa aceasta,
hai să mai fii o dată fericit!
Mai încearcă!
Uite, îţi dau toată lumea!
Toată lumea aceasta este a ta!”.
În momentul în care eşti în stare de ebrietate, ai impresia că toată lumea aceasta este a ta.
Este exact ceea ce spunea diavolul când L-a suit pe Mântuitor pe aripa Templului: „Dacă Tu Te vei închina înaintea mea, [...] Îţi voi da toată” lumea.
Cam aşa se întâmplă cu cei care cad robiţi de patimi. În momentul în care au căzut, de acolo, de jos, li se pare că lumea este a lor. Este a lor, dar este o lume pierdută pentru ei. Este o lume pierdută...

Reporter:
Renunţarea la alcool datorită schimbării modului de gândire, cu ajutorul lui Dumnezeu, se face dintr-o dată şi fără urmări nefaste.
Dar renunţarea la alcool pe baza propriilor eforturi şi cu ajutorul medicamentelor este o experienţă dificilă.
Sevrajul care se instalează în primele zile poate dura săptămâni sau luni şi există pericolul recăderii.

Dr.2, medic psihiatru:
Pot apărea crize de mânie şi de furie. Pacientul poate fi foarte agitat. În funcţie de personalitatea lui, se poate manifesta agresiv faţă de alţii sau faţă de sine. Este un pacient foarte greu de stăpânit, un pacient violent, care îşi pune în pericol viaţa lui şi viaţa celor din jur, în funcţie de personalitate.
Sunt şi cazuri în care pacientul devine foarte deprimat şi sevrajul se manifestă doar prin tulburările sale somatice, prin alterarea stării generale, deshidratare, lipsa poftei de mâncare şi o serie de simptome somatice care arată că organismul său încearcă să se adapteze, să funcţioneze, să-şi regăsească echilibrul sau homeostazia în situaţia întreruperii bruşte de alcool.

Pacient 2 - Spitalul de psihiatrie:
Vedeam diferite gongi, cu toate că eram cu ochii deschişi, treaz. Nu eram băut, ci eram cu ochii treji, deschişi, treaz complet. Numa’ gongi, diferite insecte, numa’ voci, strigăte, înjurături la adresa mea, că mă omoară, voci cunoscute, prietenii pe care-i cunoşteam eu. Dar nu era nimeni, în fond.
Aveam o senzaţie cumplită de mâncărime. Mă băgam în cada de baie, sub apă, dar eram conştient. Gongile se urcau pe mine şi eu mă băgam în apă ca să nu se pună pe mine. Totuşi, chiar şi pe sub apă se puneau pe mine. Şi numa’ gongi. Dar totul era doar în imaginaţia mea.
Deschideam robinetul de la chiuvetă ca să mă spăl, şi începea muzica să cânte. „Mă, da’ ce sunt prost sunt”, îmi ziceam. „Cum vine muzica din robinet?” Închideam robinetul, nu mai era muzică, iar deschideam robinetul, iar începea muzică: populară, uşoară. Şi iarăşi mă întrebam: „Da’ de unde? Cum aşa?”. Totul era doar în imaginaţia mea.
Am plecat la lucru, la fabrică, de la trei noaptea. Şi în Timişoara parcă era un urlet groaznic. Mi se părea că era muzică pe toate străzile, da-n fond nu era nimic.
Cum am ajuns la fabrica unde lucram, m-am dus în vestiar. Aveam o bancă lungă şi m-am trântit acolo pe ea. Am început să aud voci la geamuri: „Gata, hai să-l omorâm, ăsta-i al nostru acu’! Îl prindem. Îl batem! Îl omorâm!”.
Am auzit că parcă se suiau pe baracă, pe acoperiş. Aveam un topor de tăiat lemne lângă mine şi m-am apucat să dau în geamuri, să sparg geamurile. Şi alte şi alte chestii din astea. Toate din cauza alcoolului, bineînţeles.

Reporter:
Stimaţi cititori, este adevărat că nu toată lumea ajunge la o stare patologică în urma consumului de alcool.
Există şi persoane care consumă alcool într-un mod echilibrat, care ştiu să-şi păstreze raţiunea, DAR ATENŢIE: „Pentru noi un pahar este prea mult,
dar, după aceea,
următoarele o sută sau o mie sunt prea puţine
ca să ne mai astâmpere setea!” spunea cineva.
Uneori ACEST PRIM PAHAR, CARE ÎNSEAMNĂ PREA MULT, se ia cu acordul părinţilor sau fără acordul lor, cu prietenii sau la diferite ocazii.

Membru AAA:
Începuturile băutului meu, ca să zic aşa, se leagă de anii de liceu. Eram într-o clasă cu multe fete, destul de puţini băieţi, iar eu eram destul de timid şi nu mă ştiam purta cu fetele. De asta simţeam nevoia să prind curaj.
Am avut un cerc de prieteni cu care mă întâlneam destul de des la chefuri. Culmea este că părinţii prietenilor şi prietenelor mele ne lăsau singuri în apartament şi ne puneau la dispoziţie cantităţi destul de serioase de băutură.
Băutura fiind la îndemână, simţind nevoia să trec acel prag de timiditate, am început să beau un pahar, două, trei. Mi-a plăcut gustul. Am început să văd cum e şi băutura asta şi cealaltă şi aşa mai departe.
Şi aşa, astăzi am început cu un păhărel, a doua zi am mai băut un păhărel. Păi, zic: „Dacă merge un păhărel, mai merge încă unul, că ce-i un păhărel?”.
Dar nu era nici o problemă. Când se întâmpla să mă îmbăt, a doua zi îmi era rău. Mă scuzaţi, se întâmpla să vărs, să vomit, că acestea sunt efectele beţiei. Şi nu mă mai gândeam la băutură săptămâni sau luni de zile.
Dar crescând treptat-treptat şi cantitatea de băutură, a venit un moment când simţeam deja nevoia să beau zilnic. Este un prag insesizabil. Nu pot să spun nici acum când am trecut acel prag invizibil - de la un băutor normal, chiar un băutor abuziv, să zicem - la faptul că am ajuns dependent de băutură.

Reporter:
Stimaţi cititori, ştiţi care este rata consumului excesiv de alcool între tinerii de liceu şi de şcoală generală, cei care vor fi adulţii de mâine?
La liceu, peste 70% dintre băieţi şi
aproape 40% dintre fete au trăit cel puţin o
dată experienţa de a fi beat.

La şcoala generală aproape 60% dintre băieţi şi
30% dintre fete
au trăit cel puţin o dată această experienţă.

Consumatori ocazionali de alcool:
aproape 90% dintre băieţii şi fetele de liceu
şi 80% dintre băieţii şi fetele de şcoală generală.

Consumatori frecvenţi:
peste 80% între băieţii de liceu şi
60% între fetele de liceu.

Privind lucrurile din această perspectivă, situaţia este deja gravă.

***


Alcoolismul poate să producă plăcere, în prima fază. Dar există şi un altfel de efect, şi anume sinuciderea.

Membru AAA:
Am gustat un păhărel de băutură. Cu atât am început!
Însă ajunsesem să fiu atât de degradat, atât de disperat pentru că nu mai puteam nicidecum să încetez băutul, nu mai puteam să mă las de băutură sub nicio formă, încât am zis: „Eu altă soluţie nu mai am. Dacă nici prin programul Alcoolicilor Anonimi n-am reuşit să încetez băutul, înseamnă că pentru mine nu mai există nici o soluţie”.
Şi m-am hotărât să-mi pun capăt zilelor. Am cochetat câteva săptămâni cu fel şi fel de metode: ce şi cum. Am încercat să-mi bag degetele şi în priză, dar mi le-am retras repede când am simţit curentul.
Atunci am luat nişte somnifere şi calmante. Am luat o sticlă de votcă şi le-am înghiţit cu jumătate din votcă. Am scris o scrisoare de adio şi m-am culcat.
După 12 ore m-a găsit soţia într-o comă profundă. Se pare că Dumnezeu a avut alte planuri cu mine, pentru că mai exist. Acum trăiesc o viaţă nouă.

Elena Iacoban:
A încercat diavolul să-mi ia mintea în aşa fel încât să-mi iau zilele. Până acolo am ajuns. Mă gândeam: „O, cât durează? Şi şi-aşa acum n-o să mă mai ierte soţul meu”. Sau mă gândeam: „Cât durează să mă arunc în faţa unui tren sau să-mi leg o funie la gât?”. Să ştiţi că diavolul este foarte obraznic şi foarte şmecher.

Reporter:
Un alt efect al alcoolului poate să fie violenţa.

Petre Stanoievici:
Mă certam cu soţia; găseam întotdeauna motive, pentru că eram cu „capul plin”. Îi spuneam: „De ce-ai fost aşa drăguţă, aşa amabilă, cu cutare sau cutare?”. Şi atunci recurgeam la... eram agresiv... o băteam, ce mai.
Dacă era prea sobră, după ce plecau prietenii mei de pahar, îi spuneam: „De ce ai fost aşa de ‘acritură’?” - aveam expresia asta a mea.
Dacă era prea amabilă, nu era bine, dacă era prea serioasă, nu era bine şi nu ieşea cu mine la capăt în nici un fel. Era scandal de fiecare dată.
Biata femeie, cred că ea a gustat iadul aici, pe pământ.

Pacient 3 - Spitalul de psihiatrie:
Am ajuns să fac şi o hepatită, aproape o ciroză, că m-au şi pensionat la 36 de ani.

Pacient 2 - Spitalul de psihiatrie:
Alţii, dacă mai vor să continue şi ei cu băutul, atunci o să aibă şi ei probleme ca mine. Şi dacă nu se opresc, le spun ce mi-a spus şi mie doamna doctor: „Dacă nu te opreşti să mai bei, o să ajungi acolo... la 2 metri sub pământ”.

Petre Stanoievici:
Prietenul meu îmi spunea: „Petre, prima căsnicie ţi s-a spulberat, s-a dus de râpă. A doua am înţeles că ţi se clatină. Opreşte-te, Petre! O să mergi în iad!”.
Eu spuneam: „Nu ştie nimeni dacă există rai sau iad. Nu s-a întors încă nimeni de acolo. Moare omul şi-l mănâncă viermii”.
El a continuat: „Ar fi grozav dacă s-ar întâmpla aşa. Dar Biblia spune, Petre, că după moarte urmează judecata. Şi omul este chemat în faţa lui Dumnezeu să dea socoteală pentru tot binele şi tot răul pe care l-a făcut cât trăia în trup”.

Florin Ianovici

ALCOOLISMUL – EXISTĂ TOTUŞI SPERANŢĂ ! (partea a II-a )

ALCOOLISMUL –
EXISTĂ TOTUŞI SPERANŢĂ !

Partea a II-a


Reporter:
Vă invit, stimaţi cititori, să continuăm incursiunea în problema alcoolismului.

Petre Stanoievici:
Mergem la una mică...!
Mergem la una mică...! 

Deţinut 3 - în Penitenciar:
Mă numesc deţinutul R.C., aflat în Penitenciarul Timişoara, condamnat la 12 ani pentru lovituri cauzatoare de moarte.
Vreau să vă spun cum am ajuns aici. Regret toată viaţa mea ceea ce-am făcut, iar ceea ce-am făcut n-am făcut bine. M-am bătut cu cineva, am comis un omor deosebit de grav şi lovituri cauzatoare de moarte.
Am doi copii. Regret toată viaţa mea. Am făcut asta din cauza alcoolului. Eram băut. Nu mi-am dat seama ce fac. Au fost anii tinereţii. Mi-am neglijat familia, mi-am neglijat copiii şi am ajuns aici în penitenciar. Regret toată viaţa mea ceea ce-am făcut.

Reporter:
Care era situaţia în familia dumneavoastră?

Deţinut 3 - în Penitenciar:
Beam alcool, beam bere, beam orice fel de tărie. Îmi neglijam familia, îmi neglijam copiii. Regret toată viaţa.
Am doi copii - o fată şi un băiat. Cu soţia mea am fost cununat, dar acum am divorţat. Regret toată viaţa mea. Pentru această femeie eram în stare să fac orice crimă.
Dar datorită alcoolului, datorită băuturii, ea m-a părăsit, bineînţeles, a divorţat de mine cât am fost la penitenciar ca să execut o altă pedeapsă.

Reporter:
Câtorva trecători de pe stradă le-am adresat întrebarea: „Cum aţi caracteriza o persoană alcoolică?”.

Persoana 1 - pe stradă:
Nu sunt în măsură să judec pe nimeni. Îmi pare foarte rău şi mă simt groaznic când văd oameni care sunt dependenţi de alcool, dar nu pot face absolut nimic pentru ei, atâta timp cât ei nu decid să renunţe la alcool.

Persoana 2 - pe stradă:
Ca un om care nu cunoaşte măsura.

Persoana 3 - pe stradă:
Iresponsabil.

Persoana 4 - pe stradă:
O boală cronică. Dependenţă sau aşa ceva.

Persoana 5 - pe stradă:
Nu ştiu.

Persoana 6 - pe stradă:
Deci un alcoolic ar fi ca un om ratat.

Persoana 7 - pe stradă:
Sunt mulţi care beau şi sunt dependenţi de alcool. Nu pot trăi fără băutură.

Persoana 8 - pe stradă:
N-ar trebui să bea. Cine bea peste măsură nu-i om.

Persoana 9 - pe stradă:
N-am o părere bună, nu? E ceva rău. Îşi distruge şi organismul şi familia prin băutură. Ajunge la rău, nu?

Persoana 10 - pe stradă:
Un om ratat.

Persoana 11 - pe stradă:
Ca un om fără voinţă şi, mai mult decât atât, intrând într-un domeniu mai sensibil... eu cred că alcoolicii sunt stăpâniţi de o anumită forţă negativă. Şi tocmai această forţă negativă îi face să nu poată să se lase de alcool.

Reporter:
Vreţi să detaliaţi puţin, vă rog?

Persoana 11 - pe stradă:
Eu cred că îndepărtarea de credinţa în Dumnezeu a făcut ca lumea să ajungă în situaţia în care este acum. Viciile acestea - fumatul, băutura, drogurile şi aşa mai departe - sunt o reflectare a vremurilor pe care le trăim.

Persoana 12 - pe stradă:
În primul rând îşi adoarme conştiinţa, apoi se ia cu cei răi, face numai rele, că bune n-are de unde face.

Pastor Daniel Cocar, Biserica Baptistă:
Cristos schimbă viaţa omului! Pe un alcoolic, Isus Cristos, prin puterea Sa, îl poate transforma într-un sfânt.

Elena Iacoban:
Eu n-am mai băut şi n-am mai fumat NU pentru că nu-mi dă voie cineva sau mi-a interzis cineva, ci pentru că Dumnezeu mi-a luat pur şi simplu pofta de a mai gusta un pahar de băutură sau de a mai pune o ţigară în gură.
Chiar dacă cineva mă supără - am câteodată tendinţa să mă supăr - dar automat îmi aduc aminte şi îmi spun în sinea mea: „Ileana, ai uitat cum ai fost tu? Ai uitat ce-a făcut Domnul Isus pentru tine?”.
Domnul Isus Cristos a murit pentru mine pe Calvar. El a suferit aşa de mult: a fost scuipat, a fost batjocorit şi a fost răstignit în locul meu.

Reporter:
Probabil că majoritatea dintre noi acceptă valabilitatea principiilor biblice. Dar cum ar trebui să trecem prin încercările şi ispitirile pe care le avem de înfruntat în fiecare zi?

Preot Marius Ioana, Biserica Ortodoxă:
Orice încercare care vine asupra noastră trebuie să o purtăm împreună cu Dumnezeu. Dacă nu o purtăm împreună cu Cristos, atunci această încercare poate să devină o povară sub care omul cade cel mai des.
În primul rând trebuie să conştientizăm faptul că noi nu putem să facem nimic singuri, decât împreună cu Dumnezeu. Şi creştinul îşi asumă acest jug şi îl poartă împreună cu Cristos, împlinind astfel acel cuvânt pe care-L spune Mântuitorul nostru Isus Cristos: „Luaţi jugul Meu [...] căci jugul meu este bun şi sarcina mea este uşoară”. Sarcina lui Cristos este uşoară, şi nu este o povară.
Avem cazuri de tineri, cazuri lăudabile, care au reuşit să depăşească această cădere în păcatul alcoolismului. Mulţi dintre ei au ajuns în stări dintre cele mai cumplite. Aproape că nu se mai puteau recunoşte dacă sunt oameni sau demoni.
Aveau o viaţă mai mult închinată demonilor, pentru că în starea de ebrietate în care se aflau, după ce consumau litri sau zeci de litri de alcool, ajungeau să săvârşească păcate dintre cele mai cumplite, păcate care nu pot fi săvârşite de un om care, spunem noi, este cu mintea întreagă.
Spre lauda lui Dumnezeu, aceşti oameni au reuşit să se lase de acest viciu prin ajutorul părintelui duhovnicesc, ajutorul lui Dumnezeu şi prin multe sfaturi.
În primul rând, am încercat să le punem Sfânta Scriptură în mână. Ajungând să-şi cunoască starea de degradare în care se află şi marea milostivire pe care Dumnezeu o are spre tot omul care este căzut, au reuşit să se echilibreze şi astăzi să se numere printre cei mai buni creştini ai bisericii noastre.

Membru AAA:
Noi trebuie să fim altfel de oameni decât ceea ce-am fost înainte.

Elena Iacoban:
A început să-mi placă să beau şi nu-mi mai trebuia să am companie. Beam şi de una singură. Soţul meu, când venea acasă de la lucru, mă găsea beată.
Nu ştiu dacă cineva mă înţelege: câtă suferinţă am avut eu în toţi anii aceia cât am băut.
UN MARE CHIN A FOST,
UN MARE CHIN A FOST.
Pentru că băutura asta şi plecatul ăsta de acasă, când ştii tu că nu eşti în patul tău sau la masa ta sau cu copilul tău, era groaznic. Şi când mă trezeam, îmi părea rău şi mă gândeam: „Da’ cum să mă mai duc acasă?”.
De multe ori mi se întâmpla să visez că eram tot plecată, tot plecată sau tot beată. Şi când mă trezeam şi deschideam ochii, mă gândeam: „Doamne, ce bine că sunt în pat cu soţul meu, sunt acasă, sunt în familia mea!”.
Mă bucuram nespus şi îmi venea atunci să plâng şi să-I mulţumesc lui Dumnezeu.

Pacient 1 - Spitalul de psihiatrie:
Cei care citesc acum, să ia aminte la lucrurile astea, pentru că am făcut prostii la beţie, pe care le regret. La şcoala profesională, când venea cineva de acasă, la internat, aducea ba o pălincă, ba altceva. Sau mergeam acasă şi spuneam: „Trebuie să dăm pentru fondul şcolii, trebuie să ne cumpere nu ştiu ce”. Dar minţeam şi din banii aceia ne adunam 5-6 persoane, făceam o chetă, cumpăram alcool şi ieşeam undeva prin boscheţi, pe acolo, şi îl consumam.
........................................................................................
În perioada mea de abstinenţă, din banii adunaţi, pe care nu i-am mai aruncat pe alcool, am cumpărat un CD player, un televizor color şi câte un rând de haine noi pentru copii. Dacă aş fi „băut” acei bani, nu aş fi luat nimic.
Membru AAA:
Mi se spunea: „Fă ceva care necesită efort, concentrare şi gândire şi care să-ţi ia gândul de la băutură!”.
Am ajuns să frec cu peria de dinţi pe jos gresia din baie. Acum râd de treaba asta. Dar cu atâta disperare frecam, până când îmi dispărea obsesia.
Revenea după câteva minute, după o jumătate de oră şi îmi găseam iarăşi o preocupare care cerea un efort: nu să citesc, nu să mă uit la televizor, că gândul tot încolo mergea: înspre băutură. Până când tot mai rar şi mai rar îmi venea obsesia, pofta aceea nebună de a bea.

Reporter:
Care ar fi câteva metode de tratament pe care le aplicaţi în cazul alcoolismului? Ce se practică la ora actuală pe plan mondial?

Dr.2, medic psihiatru:
În ţara noastră, cea mai răspândită este metoda clasică de rehidratare a bolnavului în cursul unei spitalizări, un tratament cu vitamine din grupul B, în special, cu hepato-protectoare.
Este o metodă care face ca pacientul respectiv să se recupereze cumva somatic, dar nu acţionează asupra psihicului pacientului, asupra acelor deformări de gândire în centrul cărora este negarea bolii, sistemul de justificări şi de pretexte pe care-l are un alcoolic atunci când continuă să bea, cu toate că alcoolul îi face rău.
Nu acţionează asupra modificărilor spirituale, pentru că se neagă sau nu se acceptă suficient de bine componenta spirituală a personalităţii umane, absolut necesară într-o comunicare armonioasă între semeni.
Se spune că boala este 10% substanţă - alcoolul - şi 90% tulburări de gândire, tulburări emoţionale, tulburări de comportament, de adaptare, de personalitate.
Se pare că se moşteneşte o particularitate a organismului în chimismul cerebral şi o particularitate psihologică, o anumită vulnerabilitate psihologică faţă de această substanţă psihoactivă care, de fapt, este un drog, cel mai vechi dintre droguri.
Din păcate acest drog - alcoolul - nu este recunoscut ca atare şi se fac chiar reclame pentru consumul de alcool.

Petre Stanoievici:
Mă adânceam pe zi ce trecea tot mai mult în mocirla păcatului. Odată, cineva m-a invitat la Biserică. S-a predicat în acea seară, de 9 martie, din Evanghelia după Luca, de la capitolul 6, unde s-a vorbit din acel text scurt cum Domnul Isus l-a vindecat pe un om cu mâna uscată, paralizată, un om neputincios. Acel om neputincios, din predica pastorului Dugulescu, eram eu. Eu, care de ani de zile doream să mă las de alcool şi n-am putut.
Domnul Isus l-a vindecat pe acel om neputincios. Atunci s-a înfiripat în mintea mea gândul că acel Isus poate să mă vindece şi pe mine.
Vreau să vă mărturisesc că în acea seară, în cele 40 de minute de predică, Dumnezeu mi-a vorbit în mod deosebit. Şi am avut o stare sufletească deosebită.
La terminarea predicii, pastorul Dugulescu a făcut un apel şi a spus: „Dacă cineva doreşte să se împace cu Dumnezeu, poate să facă lucrul acesta acum şi aici. Dacă eşti în sală şi doreşti să te împaci cu Dumnezeu, arată-I acest lucru”.
Vreau să vă spun că s-a dat o luptă lăuntrică în mine, care e greu să poată fi explicată. Ziceam în mintea mea, în gândul meu: „Dacă Dumnezeu e Atotputernic, Atotştiutor, El ştie că eu vreau să mă ierte”. Mă gândeam: „Să mă împac cu El? Dar ce, când m-am certat eu cu Dumnezeu?”.
Mă socoteam un om care n-are nevoie de pocăinţă. La noi în sat se spunea că numa’ criminalii, numa’ cei care au dat foc casei cuiva trebuie să se pocăiască. Nu ştiam că pocăinţa este o poruncă dată de Dumnezeu.

Reporter:
Cum se prezintă situaţia alcoolismului la femei?

Dr.Radu Vraşti, medic psihiatru:
Se constată pe plan mondial o creştere uşoară a alcoolismului la femei. Eu personal cred că este mai mult legată de anumite mondenităţi sau modernitate, de o anumită participare mai activă a femeii în societate, în sensul că femeia lucrează din ce în ce mai mult, este angajată, şi asta se face în detrimentul participării ei în familie.
Femeia a intrat într-un sector în care alcoolul face parte mult mai mult din viaţă.

Elena Iacoban:
Atunci o luam iarăşi de la capăt, ştiţi... o luam de la capăt şi porneam. Dimineaţa mă sculam, beam şi astfel nu puteam să-mi păstrez locul de muncă. Nu puteam, pur şi simplu. Chiar dacă lucram o perioadă de două-trei luni de zile undeva, când apucam iarăşi să beau, eram gata...
Deci eu văd băutura asta ca pe un drog. A doua zi îmi trebuia iarăşi, neapărat, să beau. Aş fi dat orice numai să beau iarăşi un pahar de băutură. Şi de la un pahar începeau mai multe, că...

Reporter:
Vă mai amintiţi primul pahar? Cu ce a fost şi când a fost primul pahar?

Elena Iacoban:
Primul pahar de băutură cred că l-am băut atunci când eram copil acasă, la părinţi. Ne mai dădea mama să gustăm puţin, că nu ştiu de ce credea că şi copiii trebuie să guste, să nu li se pară că-i nu ştiu ce bunătate.

Reporter:
Domnule dr. Radu Vraşti, înainte de a vorbi de pragul care duce la pierderea controlului, să vorbim despre primul pas. Care este primul pas?
Dr.Radu Vraşti, medic psihiatru:
Primul pas este iarăşi un lucru fascinant. S-a făcut, de exemplu, un studiu foarte interesant pentru cititori. În acest studiu s-au luat copii de diverse vârste, care au fost întrebaţi dacă ştiu ce efecte produce alcoolul.
Şi copiii cu vârste de la 4 la 5 ani au putut să răspundă, deşi n-au gustat niciodată, dar ei au ştiut ce efecte produce alcoolul.
Deci, primul pas este legat de faptul că noi cunoaştem efectele alcoolului. Le cunoaştem de mici copii, uitându-ne la părinţii noştri, mergând la petreceri unde se consumă alcool, vizionând la televizor filme în care eroii beau băuturi alcoolice şi aşa mai departe.
Aşadar noi cunoaştem despre efectele alcoolului, mai ales pe cele, între ghilimele fie spus, „benefice”. Le cunoaştem înainte de a gusta alcoolul.
După aceea, există contexte sociale tradiţionale, mai ales pentru noi, cei din Balcani. La noi, în România, consumul de alcool şi iniţierea lui este legată de maturitate. Mai ales la sexul masculin, deci la adolescent: ca să fii bărbat, să fii puternic, să fii omnipotent, să fii dezinvolt, trebuie neapărat să bei.
După aceea mai există un alt set de cauze ale iniţierii în consum. Prietenii şi anturajul sunt aspecte esenţiale în consumul de alcool, mai ales la vârstele de 16-17-18 ani.
Apoi există tradiţii legate de petrecerea timpului liber, de petrecerea anumitor sărbători. Cine şi-ar închipui, de exemplu, o onomastică fără şampanie? Cine şi-ar închipui o nuntă fără băuturi? Sau alte petreceri.
Sau, în mediul rural, aspecte legate de mândria ţăranului: „Uite, asta-i producţia mea de ţuică de anul ăsta”. Sau: „Asta-i producţia mea de vin. Ia, te rog frumos, şi gustă!”. Poţi să-l refuzi? Îl jigneşti.

Reporter:
Când începe dependenţa de alcool?

Dr.2, medic psihiatru:
Începe atunci când pacientul pierde controlul asupra cantităţii de alcool pe care doreşte sau îşi propune să o consume şi, de asemenea, când nu mai are control asupra timpului sau momentului când consumă alcool.
El consumă alcool chiar şi în cele mai primejdioase situaţii: fiind la volan, la serviciu, când e gata să încheie un contract etc.
Pentru a-şi face curaj, consumă puţin alcool, după care pierde controlul. Acesta este primul semn de instalare a bolii.

Pastor Daniel Cocar, Biserica Baptistă:
Să facem acum un test foarte scurt. Gândiţi-vă la cifra 7, puneţi-vă în minte cifra 7. Ne gândim la cifra 7. Acum nu vă mai gândiţi la cifra 7. Tot la 7 ne gândim, nu?
Ce să fac ca să-mi scot din minte cifra 7? Trebuie să o înlocuiesc cu altă cifră. Gândiţi-vă acum la cifra 1000. Împărţiţi 1000 la 4. Este 250, nu? Acum împărţiţi 250 la 2. Este 125. Deja v-aţi scos şaptele din minte. Observaţi?
E adevărat că este un exerciţiu mental, dar Isus Cristos spune că creştinimul începe cu un exerciţiu mental - acela de schimbare a minţii. Acesta se numeşte „principiul înlocuirii”. Încearcă-l şi vei vedea că va da rod. Dar cu ce să-l înlocuieşti? Aici este un mare semn de întrebare.
În clipa când Isus Cristos intră în viaţa unui om, intră şi Tatăl, deci intră şi Fiul şi intră şi Duhul Sfânt. Dumnezeu este o trinitate. Şi Dumnezeu intră ori complet, ori nu intră deloc în inima unui om, atunci când omul respectiv îl invită pe Domnul Isus.
Deci prima posibilitate de înlocuire este Isus Cristos, este persoana lui Isus Cristos. Acesta este „principiul înlocuirii”. Trebuie să fim plini de Isus Cristos.
Care este a doua înlocuire pe care trebuie să o faci, în clipa când vine pofta aceasta peste tine? Pentru că această poftă a alcoolului vine chiar şi peste creştinii autentici !
Pentru că peste cei care au fost alcoolici înainte de naşterea din nou, înainte de mântuire, de încreştinarea lor la modul autentic, peste ei pofta va veni şi după aceea.
Dacă ai făcut un păcat înainte de a deveni creştin real, el va încerca să vină la tine şi după aceea. Pentru că aşa este diavolul.
Dar, în al doilea rând, cu ce să înlocuieşti gândurile rele? Ştii cu ce? Cu Cuvântul lui Dumnezeu. De asta este foarte, foarte important să memorezi cât mai multe versete biblice.
Este fundamental, este... nu ştiu cum să accentuez mai mult valoarea şi importanţa acestui principiu al înlocuirii gândurilor rele cu gânduri biblice.
Cuvântul lui Dumnezeu spune foarte clar că un om este ceea ce gândeşte. Şi psihologia, şi psihiatria spun exact acelaşi lucru: „Un om este, în final, ceea ce gândeşte!”. Deci înlocuieşte gândurile rele, murdare, poftele şi obscenităţile din mintea ta, înlocuieşte-le cu Cuvântul lui Dumnezeu.
De aceea este important să înveţi să-l memorezi, să te hrăneşti cu el; să te îmbibi, fiecare atom al fiinţei tale trebuie să fie îmbibat cu Cuvântul lui Dumnezeu.
Încearcă!
În viaţa mea a dat un randament extraordinar. Pentru că Biblia - Cuvântul lui Dumnezeu - este duh, este viaţă, este putere.
Ştii ce spune unul dintre psalmişti în cel mai lung Psalm, Psalmul 119? În Psalmul 119, în versetele 9 şi 11 sunt menţionate două valori fundamentale, de care dacă ţii cont şi ţinem cont vom fi salvaţi.
Primul spune aşa:
„Cum îşi va ţinea tânărul curată cărarea?”.
Răspuns:
„Îndreptându-se după Cuvântul lui Dumnezeu.” Şi un alt verset din Psalmul 119 spune:
„Strâng Cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta”. Asta înseamnă să aduni, să „stochezi” Cuvântul lui Dumnezeu, înseamnă să-ţi faci obiceiul să fii disciplinat în fiecare zi, să te hrăneşti cu Cuvântul lui Dumnezeu, să-l strângi în inima ta.
Şi când va veni duhul rău, când va veni patima, când vei fi atacat, să poţi să te confrunţi cu vrăjmaşul. Şi să vii înaintea lui cu un verset pe care Duhul lui Dumnezeu ţi-l va da la vremea potrivită.
Memorându-l, avându-l stocat undeva în fiinţa ta, în sufletul tău, în mintea ta, să fii în stare să-l spui imediat. Şi să ai mai multe versete stocate şi cântări pe care să le cânţi; versete pe care să le declami până când duhul acela rău va fugi de la tine şi gândul rău va fi înlocuit cu unul bun.

ALCOOLISMUL – EXISTĂ TOTUŞI SPERANŢĂ ! partea a III-a

Reporter:
Sugestia psihologiei laice de a căuta ajutorul în noi înşine este ca un fel de prăbuşire spre interior. Creştinismul spune că DOAR Dumnezeu ne poate ridica din mocirlă.

Dr.Radu Vraşti, medic psihiatru:
Alcoolicul se prăbuşeşte înspre sine însuşi, dar nu mai găseşte nimic nici acolo. El este un om extraordinar de singur.

Reporter:
Dragi prieteni, credeţi că EXISTĂ VREO ŞANSĂ CA VIAŢA DUMNEAVOASTRĂ SĂ SE SCHIMBE, SAU CONSIDERAŢI CĂ E PREA TÂRZIU PENTRU ACEASTA?
N-are sens să vorbim despre alcool - ştim ce face alcoolul. Am văzut ce este alcoolismul, care sunt efectele acestuia, dar am văzut şi vieţi schimbate de puterea lui Dumnezeu.
În ultima parte a acestui documentar vă invit să aflăm câteva răspunsuri posibile la următoarele întrebări: Se mai poate schimba ceva? Mai poate fi schimbată viaţa de puterea lui Dumnezeu sau este destinată să rămână sub apăsarea păcatului?

Membru AAA:
Voiam să încetez să mai beau, pentru că mi-am dat seama că este o problemă gravă şi că n-o pot rezolva. Dar n-am reuşit şi n-am găsit nici o soluţie.

Elena Iacoban:
Eram foarte tânără când am început să beau. Şi băutura aceasta n-a fost ceva consumat doar ocazional, ci începuse deja să-mi placă să beau. Şi plăcându-mi aşa de mult, am băut. Devenise deja o obişnuinţă pentru mine. Când aveam băutură, îmi plăcea.

Membru Asociaţia Alcoolicilor Anonimi AAA:
Am început consumul abuziv de alcool pe vremea când eram stagiar. Am lucrat trei ani în sudul Olteniei şi acolo am început consumul abuziv, cu „zaibăr”.

Reporter:
După începerea consumului abuziv de alcool, ce se mai poate face din punct de vedere medical?

Dr.2, medic psihiatru:
Se face o trecere în revistă a personalităţii pacientului respectiv, cu ajutorul terapeuţilor - psihiatri, psihologi, consultanţi în probleme de alcoolism etc., care ajută pacientul să-şi identifice acele defecte de caracter sau slăbiciuni care se află în spatele consumului abuziv de alcool.
De pildă, tulburări afective cum este imaturitatea emoţională, labilitatea emoţională, pierderea controlului asupra mâniei, faptul de a fi dominat de frică sau de autocompătimire, precum şi tulburări la nivel de cunoaştere, idei care nu mai funcţionează în prezent, care nu-l mai ajută să se adapteze. Apoi prejudecăţi, cum ar fi prejudecata că un pahar n-are cum să-ţi strice.
Dimpotrivă, acel prim pahar este cel care duce la recădere. Dar foarte puţini alcoolici ajung să conştientizeze acest lucru sau să-l afle de la un terapeut.

Preot Marius Ioana, Biserica Ortodoxă:
Cei care zac în acest păcat pot să-şi pericliteze mântuirea. La fel ca şi desfrânarea şi alte patimi, şi patima aceasta a alcoolului poate să-i îndepărteze pe fii de Împărăţia lui Dumnezeu.
Prin creştinism, Dumnezeu ne-a arătat care este scopul nostru aici pe pământ, care este valoarea vieţii aici pe pământ şi care este valoarea noastră dincolo de viaţa aceasta.

Reporter:
Ce metode inedite aţi folosit pentru a face rost de alcool? 

Pacient 1 - Spitalul de psihiatrie:
Fiind şofer în armată, mergeam cu maşina şi făceam curse în ţară, cu armata. Aşa am ajuns să vând motorină şi benzină prin sate, contra alcool.
Bine, adevărul este că la volan niciodată n-am consumat.... Ba da, de două ori.... Dar am avut noroc că nu m-au prins şi n-am făcut accident, că altfel poate nu eram aici, eram în altă parte.
Apoi am lucrat la o firmă. Firma aceea a fost desfiinţată juridic şi dintre toţi cei din atelierul în care am lucrat, a mai rămas unul singur, care păzeşte şi pune sigiliul. Şi-am fost trimis în şomaj. Ei, când am fost trimis în şomaj, m-am gândit: „La vârsta mea, cine te mai angajează şi mai ales în meseria pe care o am?”.
Şi atunci, în loc să gândesc lucid, a început să intre spaima asta în mine: „Ce se va întâmpla?”.
Atunci m-am gândit să o termin cu viaţa, că simţeam că începuse să mă înţepe pe la ficat... nişte treburi, şi vorbitul acesta de unul singur, şi gesturi necontrolate... atunci mi-am spus că nu se mai poate.
M-am gândit că acum, fiind în şomaj, dacă reuşesc totuşi să mă angajez undeva şi află cineva că am fost la psihiatrie, o să-mi dea înapoi Cartea de muncă şi o să-mi spună: „Du-te ‘la altă masă’ , că mai avem încă vreo 100 în faţa porţii, care vor să lucreze!”.

Reporter:
Domnule doctor, ce părere aveţi despre sistemul de justificări al alcoolicilor?

Dr.Radu Vraşti, medic psihiatru:
Îmi pare foarte rău că trebuie să fiu un pic cinic. Astea-s alibiuri, pur şi simplu sunt alibiuri. El, alcoolicul, este foarte mare specialist în a descoperi şi a fabrica nenumărate motive pentru a-şi justifica consumul de alcool. Sigur că el merită toată compasiunea noastră şi toată dragostea noastră.
Dar, pe de altă parte, după părerea mea, chiar primul pas pentru a intra într-o relaţie terapeutică cu un astfel de individ, este să îl faci să înţeleagă că este vorba de slăbiciunea lui, de slăbiciunea lui caracterială, de lipsa lui chiar de onestitate în modul de a-şi interpreta consumul şi abuzul de alcool, pentru că fără această premiză el nu o să-şi găsească nici o resursă internă de a se stăpâni sau de a porni pe un alt drum.
Trebuie să ştim că jumătate din toată cantitatea de alcool produsă în lume este băută de doar 10% din populaţia globului. Aşadar, să nu ne închipuim că cealaltă jumătate nu au avut sau nu au trecut prin situaţii în care să se simtă singuri sau neajutoraţi. Dar totuşi n-au apelat la droguri, n-au apelat la alcool.

Reporter:
Care este pragul care duce la pierderea libertăţii de a se abţine de la alcool, la pierderea controlului?

Dr.Radu Vraşti, medic psihiatru:
Acesta este un lucru esenţial. Când oamenii de ştiinţă au încercat să răspundă la întrebările: „Care este nucleul alcoolismului? Ce-l deosebeşte pe un om care consumă de unul care nu consumă?”, atunci toată lumea a ajuns, în privinţa aceasta, la un numitor comun.
Nucleul alcoolismului este pierderea capacităţii de a controla consumul. O dată început consumul, chiar dacă persoana respectivă nu este neapărat un alcoolic, ci un om care este pe cale să devină alcoolic, el n-are capacitatea de a se opri. Aceasta se numeşte pierderea controlului.
El pierde controlul în momentul în care trebuie să se oprească şi îşi pierde capacitatea de a controla sentimentele pe care alcoolul le generează, efectele pozitive, în prima fază.
El vrea mai mult. Se numeşte „lubrifiat social”, adică te simţi foarte bine social, începi să vorbeşti, eşti vorbăreţ, eşti deschis. Ei, el vrea să fie şi mai vorbăreţ şi mai deschis. N-are capacitatea de a se autocontrola.

Membru AAA:
Ştiam că a doua zi dimineaţa iarăşi am nevoie de băutură. Ajunsesem să beau de unul singur, pentru că nu doream să las un pahar sau să împart cu cineva, deoarece îmi era teamă că nu-mi ajunge mie.
Aşa am ajuns la un moment dat să mă trezesc dimineaţa că - pe principiul „cui pe cui se scoate” - trebuie să „mă dreg” cu un pahar.
Şi am ajuns la nevoia ca dimineaţa, primul lucru pe care îl făceam nu era să beau un pahar cu apă sau să mă duc să mă spăl pe dinţi, ci să iau băutura, cu gândul ca o să mă dreg şi după aceea totul va fi în ordine.

Directorul Penitenciarului Timişoara, Ioan Băla:
Din punct de vedere statistic, cele mai numeroase sunt infracţiunile de furt. O bună parte dintre acestea au şi conotaţii economice şi sociale. Printre acestea din urmă aş putea să menţionez dependenţa de alcool.
Nevoia de a-şi procura şi de a consuma zilnic alcool acţionează în detrimentul alimentaţiei zilnice, în detrimentul hranei şi îmbrăcămintei pentru copii, pentru familie.
Este o situaţie care se repercutează negativ asupra nivelului de pregătire, asupra stării de sănătate atât fizică, cât şi mintală a copiilor.
Apoi relaţiile conjugale degenerează în urma certurilor declanşate pe fondul consumului de alcool. Efectiv se ajunge la situaţii de divorţ.
Prin imposibilitatea asigurării mijloacelor materiale şi datorită stării tensionale create de alcoolic, fie el soţ sau


soţie, apar aceste fricţiuni care se repercutează, cel mai adesea în formă gravă, asupra copiilor.

Pacient 1 - Spitalul de psihiatrie:
Am trecut prin abstinenţă şi am trecut prin beţii crunte. Acum ştiu cum este mai bine şi cum este mai rău.
În ideea aceasta vreau să le sugerez celor care sunt părinţi alcoolici să facă în aşa fel încât să nu-i vadă copiii. Să nu se certe pentru băutură şi să nu vină beţi acasă.
În loc să vin acasă la ora 6 beat, mai bine mă plimb până la ora 10-11, când ştiu că ei dorm, şi mă culc atunci, ca să nu mă vadă cum arăt.
Copiii mei sunt mari, sunt la liceu, şi ce să înveţe de la mine? Ce să le spun: „Băi, fraiere, tu să nu consumi alcool”... iar eu sunt cu sticla lângă mine...?
Am ajuns de multe ori să-mi ascund sticlele nu ştiu pe unde, ca să nu le găsească cei din familie.

Reporter:
Ce s-ar putea face pentru tratamentul preventiv al alcoolismului?

Dr.2, medic psihiatru:
Tratamentul preventiv în cazul alcoolismului ar trebui să înceapă din primii ani de educaţie elementară. Sunt ţări în care există programe de educaţie şi de tratament al alcoolismului şi al dependenţei de droguri. Acolo fiecare îşi ştie partea lui de obligaţii şi de responsabilităţi.
De pildă, în privinţa prevenirii alcoolismului, principala responsabilitate ar ţine de Ministerul Învăţământului, de profesori, învăţători şi cadre didactice, care, prin colaborare cu psihologi şi psihiatri, pot stabili o strategie menită să îi facă pe tineri să înţeleagă, pe grupe de vârstă, ce este alcoolismul, cum se poate ajunge la dependenţa de alcool şi ce consecinţe poate avea.
Scopul acestor eforturi ar fi ca, pe cât posibil, să scadă numărul celor care consumă alcool chiar şi în cantităţi moderate.
Pacient 1 - Spitalul de psihiatrie:
Bineînţeles că şi relaţiile din familie s-au cam răcit. Veneau copiii mei, care sunt la şcoală, şi îmi spuneau: „Tati, uite asta, asta şi asta. Cum să facem asta şi asta”.
Sau indiferent ce făceau, la orice mică prostie, deja mă răsteam la ei şi săream în aer ca un cocoş galic. Starea asta le-am dat-o şi lor.

Dr.2, medic psihiatru:
Sunt, de asemenea alcoolici la care aceste simptome psihotice - halucinaţiile - eventual asociate cu idei delirante pe teme de gelozie sau pe teme de urmărire şi persecuţie, pot continua luni de zile sau chiar ani de zile, până când se instalează o psihoză alcoolică, pe fond toxic.

Pastor Daniel Cocar, Biserica Baptistă:
Noi ne facem creştini, NU ne naştem creştini, aşa ne învaţă Biblia - Cuvântul lui Dumnezeu. Noi avem harul să-L primim pe Isus Cristos în inima noastră ca Domn şi Mântuitor personal, prin rugăciune, prin credinţă şi prin pocăinţă.
În felul acesta Isus Cristos intră în viaţa omului. Domnul Isus nu intră automat în viaţa unui om, ci noi avem dreptul sau privilegiul de a decide singuri să ne facem creştini.
Am consiliat pe cineva care era alcoolic. Când omul acesta L-a invitat pe Domnul Isus Cristos în inima lui ca Mântuitor personal şi a înţeles harul lui Dumnezeu şi Evanghelia lui Isus Cristos, a aruncat 60 de litri de pălincă la canal şi de atunci el nu mai bea.
Cred că asta este o victorie extraordinară: un individ care era beat încontinuu, nu ştiu câte ore dintr-o zi nu era beat, deci un alcoolic convins, la ora actuală nu mai bea. Evanghelia a demonstrat încă o dată că are putere să schimbe viaţa unui om. Şi aceasta este Evanghelia lui Isus Cristos.

Petre Stanoievici:
În acea seară de 9 martie, Dumnezeu a schimbat viaţa mea.


Elena Iacoban:
Dumnezeu ne iubeşte pe noi pe toţi, Dumnezeu este dragoste şi atât de mult ne-a iubit că L-a dat pe Domnul Isus Cristos să moară pentru păcatele noastre.

Daniel Cocar, pastor:
Cu ce să înlocuieşti vidul din tine? Cu Isus Cristos. Am spus că pentru a deveni creştin, pentru a fi iertat de păcatele tale, pentru a primi puterea lui Dumnezeu în viaţa ta, trebuie să-L inviţi pe Isus Cristos în inima şi în mintea ta.
Pune-te pe genunchi CHIAR ACUM, împreunează mâinile şi roagă-te.
Spune-I:
„Doamne Isuse,
recunosc că sunt păcătos,
recunosc că am problema aceasta”.

Nu-ţi fie jenă să-ţi nominalizezi păcatul. Acesta este primul pas spre eliberare: să-ţi nominalizezi păcatul, să recunoşti:
„Da, eu am problema aceasta - alcoolismul -
şi nu numai”.

Pe urmă, nu-ţi fie ruşine să spui:
„Doamne Tată,
vreau să devin copilul Tău,
vreau să devin creştin cu adevărat,
nu doar cu numele.
Te rog ajută-mă !
Te invit, Doamne Isuse, în inima mea
şi Te primesc să fii Domnul
şi Mântuitorul meu personal”.

Când Îl vrei din toată inima pe Isus Cristos în viaţa ta, când prin credinţă crezi că Isus Cristos a murit pentru tine, crezi că El este Dumnezeu, că este Fiul lui Dumnezeu, El va intra în viaţa ta.

.........................................................................
Duhul lui Dumnezeu va intra în viaţa ta, îţi va schimba modul de a gândi, îţi va schimba atitudinea, sentimentele şi sistemul de valori. Te va transforma într-o fiinţă nouă.
Doar Dumnezeu te poate vindeca definitiv şi ireversibil de viciul care te stăpâneşte acum.

DA, EXISTĂ SPERANŢĂ
ŞI PENTRU TINE !


Cei care doresc pot obtine cartea cu acelasi titlu.
De asemenea va putem pune la dispozitie copia audio a acestor emisiuni, pe CD audio, CD MP3, sau DVD in format MP3, scriind pe adresa:

Radio Vocea Evangheliei - Timisoara
C.P. 1174, Of. 16
Timisoara, Romania

Tel. 004 - 0256 - 217.212

Mobil: 004 - 0728 – 276.516
004 - 0722 – 686.738

E-mail: rvetimisoara@hotmail.com
ciobotaioan@yahoo.com