ALCOOLUL! Un cuvant atat de cunoscut !

ALCOOLUL!

Un cuvânt atât de cunoscut !
De mame, de soţi, soţii, părinţi sau copii.
Atâtea vieţi s-au prăbuşit, doborâte de patima alcoolului.
Alcoolul! O substanţă sedativă şi hipnotică în acelaşi timp. Este cel mai vechi lichid toxic, cunoscut încă de la începutul umanităţii şi drogul cel mai răspândit în lume.
Utilizarea sa cronică – alcoolismul – atrage după sine efecte distrugătoare asupra organismului, atacând ficatul, pancreasul, sistemul circulator, sistemul nervos şi altele. Bolile produse pot fi: ciroză, arterite, pancreatite, neuropatii, sindromul amnezic al lui Korsakov, encefalopatii, stări demenţiale.
Acest drog creează stări de dependenţă fizică şi psihologică, iar sevrajul poate duce la deliuri acute grave.
Folosirea sa foarte răspândită are un cost social enorm. Este un drog încurajat de un puternic suport publicitar, care nu face obiectul unor preocupări legislative serioase. Alcoolul este uşor de procurat şi uşor de consumat, dar atât de scump plătit.
Alcoolismul este o durere apărută dintr-o căutare greşită a fericirii, a relaxării, a deconectării de problemele de fiecare zi. Alcoolicul a căutat fericirea peste tot, dar nu a găsit-o, şi atunci a ajuns să simtă o tristeţe atât de mare încât pământul cu tot ce este pe el i se pare că a devenit inutil.
Dacă s-ar putea desprinde de alcool, dacă ar reuşi totuşi să se desprindă, atunci ce bucurie i-ar mai rămâne în viaţă atâta vreme cât nimic din ceea ce trăieşte nu se potriveşte cu ceea ce a visat? Omul alunecă şi este doborât de ideea că lucrurile nu mai au sens, că viaţa lui nu mai are nici un rost. Iar prin lipsa sensului îşi distruge viaţa sa şi pe a celor din jurul său.
Copil fiind, am mers la un dispensar. Acolo era un afiş cu un om care ţinea strâns o sticlă de băutură în mână.

Omul acela rostea următoarele cuvinte:
„Nu-mi luaţi ultima plăcere!”.
Au trecut anii, dar imaginea şi cuvintele acelui om au rămas profund întipărite în inima mea. Câtă durere trebuie să se fi strâns în inima unui om care găseşte în alcool ultima plăcere!

Oameni care au încercat să rezolve lucrurile prin alcool şi s-au trezit înrobiţi de alcool. Oameni care au visat, care au luptat şi totuşi s-au trezit trăind viaţa unui străin.

Ea conţine experienţele de viaţă ale unor oameni ca mine şi ca tine. Cu lupte şi înfrângeri. Cu dezamăgirile unor prietenii greşite. Cu suferinţe fără număr. Cu strigăte după ajutor. Cu ochi în lacrimi şi mâini care se frâng de neputinţă.
Mărturia unui om îţi dă şansa să-ţi revezi propria viaţă în trăirile acestuia. Te ajută să înţelegi că toţi avem necazuri, toţi avem greutăţi.

E un mare curaj să spui lucrurilor pe nume. De unde vine puterea acestor oameni de a da la o parte cortina, ca tu să vezi viaţa aşa cum este ea? Nu ca într-un spot publicitar triumfalist, folosind declaraţii demagogice, ci cuvinte simple, izvorâte din
INIMI CARE NU SE MAI LASĂ AMĂGITE.

Ceea ce este minunat în mărturia unei persoane este că te face să crezi că şi tu poţi reuşi în ceea ce ea a reuşit.

Ne plac poveştile despre învingători pentru că vrem să fim şi noi printre ei. Dar nu ne ajută decât poveştile adevărate.

Dezalcoolizarea o rusine?

Am cautat pe google niste clinici de dezalcoolizare in Iasi, insa am gasit doar una in Iasi: Spitalul Clinic de Psihiatrie "SOCOLA" Iaşi.

In Iasi se gasesc din ce in ce mai multe cabinete de psihologie insa astea nu le ajuta oarecum pe alcoolici.
Ma preocupa aceasta problema fiiindca din ce in ce mai des intalnesc alcoolici.
Duminica de exemplu, in statia de la Podul de Piatra, cobor din autobuz si vad un tanar foarte precipitat ducandu-se spre un mosulet de vreo 50 de ani,injurandu-l.
Primul lucru ce mi-a trecut prin cap: uite mai, se ia de tine si ziua mare golanii de pe strada, si-am intors capul curioasa.. si cand vad..
Mosuletul era descheiat la prohap intentionand sa-si faca nevoile acolo.
In statie mai erau calatori ce asteptau autobuzul, nu doar tanarul si prietena lui.
Tanarul revoltat, s-a dus spre el sa-l pocneasca, insa asta nu l-a determinat pe mosulet sa se rusineze de fapta lui.
Nu a continuat "sa continue ce sa inceput", ca-si lua o bataiee, la cat de nervos era tanarul.. dar nici nu si-a incheiat prohapul.
Nedumerirea lui cea mare era ca "ce treaba are" tanarul cu el, de ce nu-l lasa in pace.

Tot in ziua respectiva intr-un autobuz foarte aglomerat, in care eram, care venea de la gara si se ducea spre Piaţa Nicolina, niste indivizi sub influenta alcoolului, ce miroseau de departe a transpiratie, faceau o galagie..
Acestea se amuzau pe faptul ca deabia asteapta sa vina controlorul sa ii spuna ca n-au bilet, ca din cauza aglomeratiei nu au putut ei sa mearga in fata la sofer. Insa nu s-au gandit ca exista tonete RATP.

Pe scara autobuzului ingramaditi stateau 2 politisti.
Au ignorat chicotele betivilor ca <<doar traim in Romania>> ce naiba tre sa ne obisnuim, nu-si pun ei mintea cu taranii astia..si si-au vazut mai departe de drum.
Eu i-am zis prietenului vazand aceasta:
"-Vezi daca mergem cu autobuzul si nu pe jos?"
El mi-a reprosat ca de ce nu le-am zis eu vreo cateva "beţivilor" si ca la fel ca mine nici ceilalti calatori nu si-au pus mintea, suportand in continuare mirosul si galagia.
Noi am mers doar 2 statii, am avut mare noroc.. Insă organele legii au mers in continuare ...asa.
Daca toti nu fac/spun nimik, si toti isi vad mai departe de drum, ignorand piedicile, atunci de ce ne mai miram ca traim intr-o astfel de tara?

Eu ii promit prietenului meu, ca daca ma fac politista si vad una ca asta, sub nici o forma nu am sa ma comport tipic celor de mai sus:)).

"Da" -cei de la Protv au mare dreptate, cand au anuntat ca sunt foarte multi conducatori bauti la volan in Romania, si din acest motiv au si fost aprinse instalatiile de Craciun.

Dar ce e de asemenea impotriva firii, e ca alcoolicilor nu le e oferit un suport psihic din partea autoritatilor sau familiilor.

De ce se fac atatea farmacii si nu clinici de dezalcoolizare in Romania/iasi?

De ce nu sunt incurajati oamenii cu aceasta "boala" sa mearga sa se vindece, iar cei care au cunostinte/rude/prieteni alcoolici de ce nu incearcă sa-i ajute prin diferite metode sa scape de acest viciu, nu sa se distanteze de ei.

VOINTA este cea care are cel mai mare succes in tratarea acestei boli. Cum se ajunge aici ..prin lupta.
De altfel viata e si ar trebui sa fie o lupta, iar pentru împătimiţii alcoolului este chiar o luptă aprigă.
Eu as preveni mai degraba...
Increderea si optimismul sunt doua arme de care nu trebuie sa se desparta acestia.
Eu va doresc succes si toate cele bune, celor aflati intr-o astfel de suferinta.