Pagina's

donderdag 21 mei 2009

Viaţa de maine este prea târzie - trăieşte azi !

Traieşte fiecare zi ca şi când ar fi ultima ...




22 aprilie 2008 (el 25, ea 24 ani)
Programul zilnic de lucru
:
Ea lucreaza intens la un pc, el la altul, amandoi au de lucru ...
Pe mess o mai intreaba el ce mai face si ea ii raspunde printre timp cu un : " bn.. lucru"


Seara :
Ajung târziu acasa, se intalnesc in pat, amandoi obositi, vorbesc in franturi apoi fara sa-si mai aminteasca ce aveau de spus, adorm gandindu-se la ziua ce va urma.
Dimineata:
Se pregatesc rapid pentru ziua job, fiindca deja sunt in intarziere, sarutandu-se pe fuga se despart.
Seara:

Vin amandoi de la job obositi.
Tot "in aceeasi incapere" stau. A doua zi au de facut cumparaturi, se grabesc.. ; cand ajung acasa isi reiu munca in f
ata pc-ului, tot "in aceeasi incapere" pana seara tarziu.

.................................................................................................................................................................









.................................................................................................................................................................
22 aprilie 2058
Dupa un timp .. se trezesc batrani, "in aceeasi incapere" , nestiind prea multe despre persoana cu care isi impart viata, sau mai bine zis camera.

Si se intreaba:
Mai pot recupera ei timpul, se mai pot bucura de frumusetile acestei vieti?
Ce au pierdut in tot acest timp?

El isi raspunde:
Regret enorm ca nu m-am bucurat de viata asa cum ar fi trebuit, la momentul potrivit. Oare mai exista vreo sansa ca sa putem recupera macar o frantura..OFFF de-as putea intoarce timpul asta..

Ea tace.

Acum au doar un computer fiindcă celalalt l-au daruit unui copil, altuia, binenteles... fiindca ei n-au avut in plan asa ceva, erau prea ocupati la timpul potivit.

Ea zice:

Sa faci totul la timpul potrivit ca apoi sa nu regreti.
E neplacut sentimentul de regret atunci cand nu ai facut ceva ce ai fi putut, mult mai neplacut decat regretul ca ai facut ceva gresit.

Nu este lucru înţelept să spui "voi trăi", viaţa de maine este prea târzie - trăieşte azi.

Scrisoare catre Fat-Frumos

VAMA- Scrisoare catre Fat-Frumos

woensdag 20 mei 2009

Un nou adapost de animale la Tomesti



Dupa nenumarate promisiuni despre construirea unui crematoriu ecologic , primăria Iaşi a anunţat organizarea unei licitaţii de execuţie a noului adăpost pentru animale care va fi construit la Tomeşti.

Valoarea estimativă a contractului este de 4,6 milioane de lei, fără TVA, iar lucrările ar trebui finalizate în doi ani de la data semnării contractului. „Fondurile vor fi alocate de la bugetul local. Criteriile de evaluare a ofertelor vizează în proporţie de 60% preţul cel mai avantajos, 15% va conta garanţia lucrării, iar 25% termenul de execuţie”, a spus Andrei Trofor, purtătorul de cuvânt al Primăriei Iaşi.

Investiţia vizează execuţia unui adăpost pentru animale mari, iar un altul destinat câinilor şi pisicilor. La Tomeşti va fi amenajat şi un crematoriu ecologic, dar şi un centru medical şi administrativ.
Ofertele firmelor interesate de contract vor fi deschise pe 11 iunie, de la ora 13.00.

Oare la prostituate si boschetari nu ar trebui sa le construiasca un centru tot la Tomesti?!
Bine ca locuitorii de aici tre sa scoata din buzunar pentru transport cel putin 140 ron pe luna (pentru 1 abonament Unistil pana in Podu ros si altul..RATP pe alt traseu).

De problema aceasta e interesat cineva???


zondag 17 mei 2009

zaterdag 16 mei 2009

Scor 2-0 -- Poli Iasi a invins Gaz Metan Medias

Poli Iaşi a învins, pe teren propriu, cu scorul de 2-0, pe Gaz Metan, în etapa a 31-a a Ligii I, şi s-a distanţat la cinci puncte de medieşeni, aflaţi pe locul 15, primul retrogradabil.

Cele mai importante momente ale partidei:

Min. 90+4 Fluier final. Poli Iaşi câştigă cu 2-0 şi este aproape sigură că va juca şi la anul în Liga I.

Min. 84 Golul doi a încins spiritele, Florin Lazăr l-a îmbrâncit din spate pe Andrei Cristea, iar jucătorii s-au încăierat undeva la mijlocul terenului. Florin Lazăr (Gaz Metan) a primit cartonaşul roşu.

Min. 82 2-0 Sfârlea (Poli Iaşi)

Andrei Cristea a purtat o acţiune pe dreapta, a centrat în faţa porţii, la prima bară, unde Sfârlea a pus stângul şi a trimis balonul la colţul lung, chiar de sub nasul lui Vâtcă.

Min. 78 Medieşenii continuă să rateze exasperant de mult, la fel ca în alte meciuri. Acelaşi Eric a trecut pe lângă gol când a reluat cu capul, cu pământul, de la 13 metri, dar mingea a sărit peste poarta lui Brăneţ.

Min. 54 Eric (Gaz Metan) pătrunde în careu şi cade în urma unui duel cu Bersnjak, dar centralul Deaconu a lăsat jocul să continue.

Min. 49 Ocazie uriaşă pentru Gaz Metan: Eric a scăpat singur spre poartă, dar a şutat în Brăneţ, ieşit în întâmpinare. Portarul a rămas la pământ, după ce s-a ciocnit cu Jovanovic, mingea a ricoşat la Kubala, care a trimis spre poarta goală de la 40 de metri, dar Lucian Munteanu a respins cu capul de pe linie. Gazdele conduc în continuare cu 1-0.

Min. 46 S-a reluat jocul la Iaşi.

Min. 45 Pauză. Poli Iaşi intră la vestiare cu un avantaj minim.

Min. 42 Andrei Cristea (Poli Iaşi) insistă pe stânga, centrează în faţa porţii, dar mingea a fost trimisă de Viveiros paralel cu poarta şi până la urmă a ieşit în aut.

Min. 30 Golul le-a dat aripi gazdelor, care atacă din ce în ce în ce mai periculos poarta lui Vâtcă. Acesta din urmă a salvat un gol ca şi făcut, scoţând de sub bară o minge trimisă cu capul de Andrei Cristea.

Min. 24 1-0 Petar Jovanovic (Poli Iaşi)

Viveiros a pătruns în careu pe dreapta, a reuşit să păstreze mingea în teren, a săltat-o peste apărarea oaspeţilor, iar Jovanovic a marcat cu latul, fără preluare, de la 8 metri.

Min. 20 Gaz Metan a început meciul mai bine şi şi-a creat câteva ocazii uriaşe de a marca, prin Kubala, Boaru, Bud şi Hoban, însă nu a reuşit să deschidă scorul.
Sursa realitatea.net

vrijdag 15 mei 2009

Gustul dulce al razbunarii unui barbat

Ce face consola de jocuri Wii din barbati...

Bodyguarzii Intelectuali

Sau idee pentru intrare in cluburi :)

zaterdag 9 mei 2009

Fitness pentru creier

Memoria, atenţia şi capacitatea de relaxare pot fi antrenate la fel de uşor precum muşchii. Tehnica este însă controversată şi încă în cercetare.Creierul poate lua lecţii de concentare, atenţie sau relaxare pentru a învăţa să se autoregleze şi să funcţioneze mai eficient.

Roxana Vasiliu, un neurolog de 48 de ani care şi-a deschis la Bucureşti un cabinet de neuroterapie, m-a invitat să iau loc în faţa unui monitor şi să-mi pun degetul pe un aparat care monitorizează pulsul, conectat la un program de calculator.

Pe ecran a apărut o imagine gri, cu o grădină care avea în mijloc un râu secat. După ce am început să respir regulat, să mă relaxez şi să mă gândesc la ceva care să-mi creeze o stare de bine, pe ecran a început să crească iarbă, iar albia râului s-a umplut cu apă.

Specialistul mi-a explicat că, dacă mă antrenez, pot ajunge să completez planşa, cu flori, animale şi chiar un curcubeu. Scopul final este să reuşesc să retrăiesc emoţiile pozitive pentru a mă relaxa, fără ajutorul programului sau al specialistului, atunci când am nevoie, în caz de stres sau anxietate.

Senzori pentru inimă şi creier

Procedeul se numeşte BioFeedback şi se bazează pe monitorizarea unor parametri fiziologici, ritm cardiac, temperaturatură, respiraţie, care au legătură directă cu emoţiile pe care le trăim.

Dacă foloseşte date din electroencefalogramă (harta activităţii electrice a creierului – n.r.), procedeul se numeşte NeuroFeedback, explică profesorul Liviu Dragomirescu, cel care a introdus aceste tehnici în România, prin cursurile pe care le-a susţinut, în 2003, la Universitatea Politehnică. În prezent, Dragomirescu susţine un curs de NeuroFeedback la Masterul de Neurobiologie de la Facultatea de Biologie (Universitatea Bucureşti).

În NeuroFeedback sunt folosite tot aparate cu senzori conectate la programe de computer, care derulează imagini, filme sau muzică. Specialistul setează pragurile în care trebuie să se înscrie undele cerebrale, iar „creierul dictează ce se întâmplă pe ecran“. „Dacă starea corespunde cu cea setată, jocul funcţionează“, explică Roxana Vasiliu. „E o modalitate de a face creierul să găsească singur rezolvarea problemei pe care i-o dai“.

Antrenorul se rezumă la indicaţii minimale. „Fie îi spun că trebuie să se concentreze, fie să se relaxeze, să stea comod. Dar fiecare are modalitatea lui de a găsi soluţia“, adaugă Vasiliu, care lucrează din 2005 cu aceste tehnici şi a făcut cursuri de specializare în SUA, Cehia, Elveţia, Germania şi Olanda.

Antrenamente care vindecă

Vasiliu spune că a lucrat până acum doar la „cazuri grele“, oameni cu afecţiuni, nu cu persoane sănătoase, dornice să-şi îmbunătăţească performanţa creierului. Dar a ajutat un student să ia un examen, cu antrenamente pentru atenţie.

L-am lăsat să vadă un film întreg – a văzut un film de o oră în două ore - dar a doua zi a fost foarte mulţumit. A luat 10 foarte uşor pentru că s-a putut concentra“ , explică Vasiliu. Liviu Dragomirescu, de formaţie matematician, specializat în SUA în „antrenarea undelor cerebrale“, spune că a rezolvat 11 cazuri cu aceste tehnici: de anxietate cu atacuri de panică, dureri cronice, dependenţă de fumat sau insomnie cronică.

Brain fitness este un concept care te face să te simţi şi să funcţionezi bine, dacă ai toţi parametrii în limite normale“, explică Roxana Vasiliu. Este util celor depresivi, anxioşi, care au probleme de atenţie, de concentrare sau care nu se pot relaxa, dar îi poate ajuta şi pe cei care au tulburări mai grave, cum ar fi cele de memorie sau chiar boala Parkinson.

Conceptul, controversat dar din ce în ce mai popular în SUA şi în vestul Europei, este aproape inexistent în România, spun şi Vasiliu şi Dragomirescu. Nu există specialişti, pentru că nu se pot forma decât afară, iar cursurile, programele şi cărţile sunt foarte scumpe. Dar este şi o problemă de mentalitate, pentru că românii sunt obişnuiţi cu „pomenile“, nu să se ajute singuri, explică Dragomirescu.

Prima clinică de fitness emoţional

Fitness-ul emoţional înseamnă, la nivel de concept, să lucrezi cu tine, să te dezvolţi“, explică Bogdanka Militescu, care a înfiinţat, în 2007, prima clinică din România specializată pe fitness emoţional, Heartmony.

Scopul antrenamentului este să schimbe răspunsul emoţional generat de anumite situaţii, „de anxietate, de stres, suprasolicitare, vorbit în public“, din negative în pozitive. „Prin acest fitness emoţional tu creezi un nou pattern“, adică înveţi să ai, automat, o reacţie emoţională pozitivă. „Exact cum înveţi să dansezi sau să mergi pe bicicletă.

Asta presupune o muncă susţinută şi de lungă durată“, explică specialistul. Sunt exerciţii prin care înveţi să respiri pentru a te relaxa şi să-ţi retrăieşti emoţiile pozitive -sentimentele dintr-o situaţie de apreciere, dragoste sau compasiune - atunci când eşti stresat sau anxios.

Astfel, se creează la nivelul creierului un „muşchi mental“. Studiile au demonstrat că e nevoie de sedinţe o dată la două săptămâni timp de circa patru luni şi antrenament individual zilnic pentru a crea un nou reflex
condiţionat.

Vesticii sunt sceptici

Americanii şi vest-europenii se întrec în programe şi jocuri pe computer pentru antrenarea creierului. Unele te pun să memorezi poziţia şi ordinea unor elemente, altele să faci exerciţii de aritmetică sau să formezi cuvinte.

Un expert de la SharpBrains Inc., o companie de cercetare care sondează această piaţă, spune că americanii au cheltuit peste 80 de milioane de dolari în 2008 pentru a-şi ţine în formă creierul.

Eficacitatea acestor jocuri este contestată de alţi specialişti, care spun că nu există dovezi clare că cei care joacă Sudoku sau practică un sport ca tenisul, care se bazează pe coordonarea între mână şi ochi, nu obţin rezultate similare, dacă nu chiar mai benefice creierului.

Tehnici costisitoare, în curs de cercetare

„Cel care se tratează este chiar subiectul. Neuroterapeutul este un simplu expert care-i pune la dispoziţie un material”. Aşa sintetizează Liviu Dragomirescu principiile antrenamentului pentru creier pe care l-a practicat şi el.

Specialistul este însă sceptic să-l aplice şi în afara cercului de prieteni, pentru că este o tehnică încă în curs de cercetare, dar şi din cauza mentalităţii românilor. Se teme de o reacţie de respingere, pentru că românul e învăţat să fie vindecat de alţii, nu să se vindece singur, dar şi „pseudoterapeuţi apăruţi peste noapte, care pot produce rezultate contrare”.

Dragomirescu este însă optimist în ceea ce-i priveşte pe masteranzii care-i urmează cursul şi speră ca aceştia să îşi dorească să se specializeze, ca şi el, în SUA sau în Europa.

Tehnică scumpă

Dar costurile sunt mari. Antrenorul trebui să urmeze cursuri, să cumpere aparate costisitoare, să facă programe personalizate pentru fiecare subiect şi să fie în contact cu societăţile profesionale cu experienţă, cum este International Society for Neurofeedback & Research, o organizaţie non-profit din care face parte şi Liviu Dragomirescu.

Antrenamentul de acest tip este scump şi pentru potenţialul beneficiar, care are nevoie de peste 20 de şedinţe pentru a reuşi să se autoregleze.

Programele antistres, respinse

Clinica de fitness emoţional Heartmony are programe care au fost construite în jurul ideii de stres. „Stresul generează aproximativ 80 la sută din cazurile de prezentare la medic“, explică medicul Bogdanka Militescu.

Până în prezent însă, clinica a avut doar aproximativ 150 de clienţi, sub aşteptările medicului Militescu, cea care a înfiinţat-o. Specialistul spune că de vină sunt, în primul rând, mentalităţile românilor.

A surprins-o neplăcut reacţia unor manageri cărora le-a vorbit despre programul clinicii şi care i-au spus că preferă ca angajaţii lor să nu conştientiezeze că sunt stresaţi
Sursa Adevarul

Alte articole pe aceeasi tema:
Brain Gym Exercises-Help with LD's and Stress
Brain Gym®
A quick stress reduction technique
Stress Management is Personal Improvement!
Stress Reduction: Waking Well

zaterdag 28 maart 2009

L’heritage romantique et parnassien

La ville romantique : mythe et espace du malheur

Au bout de la réflexion sur la ville dans la poésie française moderne, nous sommes en mesure d’affirmer que, tout comme la ville a souffert des modifications profondes au long du XIXe siècle et surtout dans la période haussmannienne, la poésie elle-même a subi d’innombrables convulsions et a été soumise à tous les changements formels et structurels imaginables.


La Rue Rambuteau


La perception de l’espace citadin, les rapports de cet espace avec la nature et les degrés d’intériorisation de la ville par le sujet lyrique, ont connu des changements spectaculaires depuis l’époque pré-baudelairienne jusqu’à la modernité apollinairienne et sa suite surréaliste.
Chez les Romantiques, nous avons vu que c’est surtout la nature qui compte. L’approche de la ville n’est que symbolique et, pour eux, la ville est le symbole de l’aliénation et du mal. La véritable ville romantique est la ville mythique et cette représentation du mythe urbain est ce qui compte le plus dans l’héritage romantique de la perception citadine. Dans le Romantisme, la ville et la nature, sont extérieures au sujet lyrique, à l’exception, peut-être, de Nerval qui arrive à les intérioriser à travers son délire.
Le Parnasse, hanté par la perfection formelle, lutte contre les effusions lyriques et les excès du Moi romantique. Son retour à l’illo tempore, ses rapports avec l’histoire et la projection dans le mythe, nous permet d’observer que la ville parnassienne n’est qu’un espace livresque, théorique, privé de corps physique. Elle continue la tradition romantique de la ville mythique. Par sa perfection formelle et par ses matières obligatoirement précieuses et nobles qui créent le décor suprême, la ville parnassienne préfigure la ville baudelairienne : décor, raffinement et hantise de la perfection, tout comme par sa vision picturale et ses rares poussées d’intimisme, elle annonce la ville symboliste.

Le Boulevard de la Grande Armée
Baudelaire, avec sa modernité inouïe dans le contexte de son époque, est un nœud dans la littérature du XIXe siècle française et universelle, un véritable carrefour entre le Classicisme, le Romantisme et le Symbolisme.

Il adopte la rigueur et la précision majestueuse du sonnet classique, se laisse tourmenter et charmer par «les folies romantiques », rêve à la perfection formelle du Parnasse, pour plonger en pleine Modernité, faire descendre du plan théorique et théosophique les Correspondances pour les offrir à la création poétique, ainsi que « les forêts de symboles » qui vont marquer l’art de Verlaine, Rimbaud et Mallarmé, en un mot, toute l’époque d’or du Symbolisme, et qui vont aboutir à l’onirisme des champs magnétiques surréalistes. En plus, Baudelaire impose l’esthétique du mal dans la littérature française et universelle, et cette esthétique « maladive » va profondément marquer la littérature du XXe siècle.
Nous avons vu que la quête baudelairienne ne se limite pas au domaine poétique. Elle avance vers la prose et démolit les contraintes rythmiques dans Les Poèmes en Prose et La Fanfarlo, où elle aboutit à d’incroyables marques de modernité.
Intimement liée à sa modernité, l’introduction de l’espace urbain (même privé de matérialité), a donné à Baudelaire l’occasion d’explorer la poésie dans son nouveau décor : la ville. En quête de son idéal, Baudelaire passe dans son œuvre par les étapes successives et obligatoires du spleen, de l’évasion, du vin, de la drogue et de la mort. Pour donner un décor à cette quête de l’idéal, il crée une cité dont les éléments (la chambre → la mansarde→ la fenêtre → le balcon → la rue → la ville → le port→ le monde) s’organisent à travers les degrés d’ouverture de l’espace et se soumettent à la ligne droite du regard. L’espace urbain baudelairien, d’où la nature a été soigneusement bannie, est artificialisé et intériorisé par la voie des perceptions. Cet espace n’a pas de chair, il n’est qu’un décor de spectacle où évoluent les acteurs, les personnages de la nouvelle mythologie urbaine : la prostituée, le clochard et le flâneur nocturne.

Le Boulevard Haussmann - Lafayette (la maison haussmannienne)

La poétique symboliste, héritière légitime de la modernité baudelairienne, est axée sur la relation de cause à effet entre le « récipient » et son contenu, c’est-à-dire que les attitudes et les sentiments du je poétique sont influencés par l’espace et par ses degrés d’ouverture (pièce, maison etc.). Ainsi, après des siècles de tradition poétique qui ont mis la métaphore au premier plan, la modernité poétique, le Symbolisme plus précisément, impose la primauté de la métonymie.

L’espace symboliste, citadin par vocation, est structuré en cercles concentriques : la pièce → la maison→ les fenêtres → le jardin → la ville, et sa principale caractéristique est l’aliénation. Le temps qui correspond à cet espace est le temps crépusculaire qui marque, fixe et surtout provoque la marche vers l’aliénation. Cet espace et ce temps confèrent de la légitimité au discours symboliste et représentent la macro-métonymie de ce discours.
L’Opéra Garnier

La description de la ville symboliste est généralement liée à la perception « impressionniste » verlainienne. Ainsi, elle a comme constantes : le gris, l’imprécis, le vague, les nuances, la musicalité, la mélancolie. Nous avons montré comme Zola, tout en métaphorisant l’objet urbain, crée une véritable prose poétique. Il arrive ainsi, en respectant toutes les rigueurs de la technique picturale impressionniste, à donner de véritables tableaux de Paris, qui sont la version explicite de la description symboliste de la ville.

Le Grand Palais

En marge du Symbolisme, Rimbaud, le révolté, consume l’héritage baudelairien et oriente la poésie à travers le subconscient, le dérèglement des perceptions et son propre univers pathologique, vers la Modernité du XXe siècle, inaugurée par Apollinaire et continuée par le Surréalisme. En Surréaliste avant la lettre, Rimbaud traverse, pour trouver la Voyance, son propre espace intérieur pathologique et descend une à une les marches de son enfer personnel : évasion → dégradation → supplice physique, mais aussi moral et psychologique, voire psychiatrique → folie → mort (accompagnée de décomposition).
L’espace rimbaldien, qui est citadin par vocation, est le produit de l’imagination du poète et ses éléments constitutifs empruntés au monde réel sont redistribués suivant une anti-logique propre au délire jusqu’à ce qu’ils perdent leurs significations consacrées. L’espace intérieur ou extérieur, l’espace personnel ou urbain, sont soumis également chez Rimbaud, au paradigme pathologique.
Plongé en pleine modernité thématique et prosodique, Apollinaire est le poète de l’espace ouvert et de la ville concrète. Ayant eu l’occasion de vivre dans une ville systématisée par la révolution haussmannienne et embellie par la Belle Epoque, il embrasse complètement le nouveau monde de la Modernité. On peut parlez dans son cas, d’une véritable poésie du quotidien, des moyens de transport, de l’électricité.
Trocadéro et le Palais Chaillot (vue générale)

Nous découvrons dans sa poésie, débordante d’une impressionnante matérialité, tous les types d’objets urbains : quotidiens, technologiques, euphoriques, dysphoriques, allégoriques.
La ville d’Apollinaire, caractérisée par la brisure des structures (non-linéarité et juxtaposition), se refuse à toute intention de schématisation. Elle est, comme les objets dont elle est construite, concrète, technologique, euphorique, dysphorique et allégorique à la fois et en même temps. Cela parce qu’elle est formée de plusieurs types de villes qui évoluent sur des plans superposés, ou, pour mieux dire, elle est la synthèse de cette superpositions des plans. Bref, la ville d’Apollinaire est une ville simultanéiste, ou, si on nous permet la formule, une ville cubiste.
L’influence d’Apollinaire est sans conteste chez Cendrars, qui innove à son tour et qui continue la révolution de la perception de l’espace citadin. Mais ce sont les Surréalistes qui ont profité le plus de l’héritage apollinairien. Le Surréalisme doit tout, jusqu’à son nom, à Apollinaire qui a légué à ce courant la métrique et la prosodie ébranlées, la ponctuation éclatée, l’inspiration citadine, le goût du quotidien et l’exploration des « profondeurs de la conscience », le nouveau regard et l’appétit pour l’insurrection générale, plus une soif farouche et démesurée de Modernité.
Le Pont Alexandre III
Pour synthétiser notre réflexion sur la perception de la ville dans la poésie française moderne, nous sommes en mesure d’affirmer que la ville baudelairienne, ayant complètement banni la nature romantique, n’est rien d’autre qu’un état d’âme (l’état d’âme du citadin du XIXe siècle torturé par le spleen et par sa propre dégradation spirituelle), une réalité mentale, qui deviendra névrotique chez les Symbolistes, en général, mélancolique chez Verlaine et délirante chez Rimbaud. La ville ne devient « réelle », concrète et immédiate, qu’après la fin du XIXe siècle, avec Cendrars et surtout Apollinaire, le champion de la modernité poétique du XXe siècle, qui ouvre la porte au Surréalisme et au Postmodernisme.